Ne dorim copii care să ne iubească. Ne dorim copii care să iubească să îşi petreacă timpul cu noi. Ne dorim copii care să ne simtă lipsa, când plecăm. Ne dorim copii care să ne spună ce simt, care să aibă încredere în noi, care să comunice cu noi şi care, la vârsta primelor iubiri, să ni se destănuiească mai sincer decât celui mai bun prieten. Ne dorim copii care să simtă că braţele noastre sunt cele mai sigure.
Citeşte şi Cele mai mari greseli in comunicarea cu copiii
Suntem doar nişte oameni, însă.
Sunt zile în care nu putem decât să satisfacem majoritatea nevoilor de bază ale copiilor noştri: să-i hrănim, să-i spălăm, să păstrăm un ton încurajator, să-i îmbrăţişăm şi să-i punem la culcare la o oră rezonabilă, astfel încât să putem să o luăm din nou de la capăt a doua zi. A fi părinte este cea mai grea meserie de pe pământ – şi, din păcate, de prea multe ori am facem acest lucru în timpul nostru liber, după ce am stat despărţiţi unul de altul pe perioada zilei. Singura modalitate de a păstra o legătură puternică cu copiii noştri este de a construi obiceiuri zilnice de conectare. Ce fel de obiceiuri? Iată ce ne învaţă Laura Markham, autoarea mai multor cărţi celebre de parenting:
Îmbrăţişează-l de cel puţin 12 ori pe zi
„Avem nevoie de 4 îmbrăţişări pe zi pentru a supravieţui. Avem nevoie de 8 îmbrăţişări de întreţinere pe zi. Şi avem nevoie de 12 de îmbrăţişări pe zi pentru a creşte.” – Virginia Satir
► Citeşte şi Laura Markham ne învaţă: ce facem când copilul ne loveşte, la nervi. Un scenariu posibil
Joacă-te
Râsul şi jocul te ţin conectat la copil prin stimularea nivelului de endorfine şi oxitocină al ambilor. Să faci din joacă un obicei de zi cu zi îi oferă copilului tău o şansă de a-şi gestiona anxietăţile şi supărările care l-ar face, altfel, să se simtă deconectat şi care îi dau mai multe şanse de a avea momente dificile, în care răbufnește. Iar joaca îi ajută pe copii să vrea să coopereze.
Renunţă la tehnologie când vă petreceţi timpul împreună
Serios. Opreşte radioul, televizorul, laptopul şi telefonu.l. Copilul tău îşi va aminti pentru tot restul vieţii că a fost destul de important pentru părinţii lui, încât să renunţe la tehnologie pentru el. Chiar şi a închide muzica atunci când sunteţi în maşină reprezintă o idee bună, deoarece lipsa de contact vizual din acest spaţiu diminuează presiunea, astfel încât copiii (şi adulţii) au mai multe şanse de a comunica.
Conectează-te înainte de perioadele de tranziţie
Copiilor le e destul de greu să facă trecerea de la un lucru la altul. Dacă l-ai privi pe cel mic în ochi, i-ai spune pe nume şi te-ai juca un pic cu el până l-ar apuca chicotitul, i-ai umple bateriile şi ai putea să-l asiguri că are resursele interioare necesare pentru a se autogestiona când trece printr-o schimbare. Spre exemplu, trezirea de dimineaţa este mult mai uşor de gestionat, dacă înainte de a-l da jos din pat pe copil te ghemuieşti lângă el cinci minute ca să-l ajuţi să facă tranziţia de la somn la îmbrăcat şi periat dinţii.
► Citeşte şi 15 lucruri pe care le poti face pentru o comunicare mai buna
Dedicaţi-vă timp unul altuia
Dacă ai mai mulţi copii, petrece-ţi timpul cu fecare dintre copii, în fiecare zi, timp de cel puţin 15 minute. Alternează lucrurile pe care le doreşte cel mic cu cele pe care vrei să le faci tu. Când sunt zilele lui, tot ce trebuie să faci este doar să fii plin de iubire şi să-l laşi pe el să conducă și să decidă ce faceți în cele 15 minute. În zilele tale, rezistă tentaţiei de a împărţi timpul în diferite activităţi. În schimb, fă jocuri terapeutice pentru a-l ajuta pe copil în privinţa oricăror probleme care sunt importante pentru el şi, nu în ultimul timp, fă-l să râdă.
Îmbrăţişează emoţiile
Dar copilul tău trebuie să-şi exprime emoţiile, căci altfel ele vor prelua frâiele comportamentului său. Deci acceptă-i crizele, nu lăsa furia să te facă să răbufneşti şi primeşte lacrimile şi temerile care se ascund întotdeauna în spatele furiei. Aminteşte-ţi că tu eşti cea lângă care are încredere să plângă. În timp, el se va simţi mai relaxat, mai cooperant şi mai apropiat de tine. (Da, acest lucru este foarte, foarte greu. Reglarea propriilor emoţii este cea mai grea parte din jobul de părinte. Dar asta nu înseamnă că suntem scutiţi de a încerca să facem acest lucru.)
Ascultă şi empatizează
Conexiunea începe cu ascultare. Muscă-ţi limba, dacă trebuie, dar nu uita să spui:
„Vai!… Văd… Serios?… Şi ce-ai simţit?… Spune-mi mai multe…”
Obiceiul de a vedea lucrurile din perspectiva copilului îl asigură că îl tratezi cu respect şi că sunteţi amândoi în căutarea unor soluţii de tip câştig – câştig. Te va ajuta să vezi motivele acelui comportament, care într-un alt context te-ar înnebuni, şi te va ajuta să îţi autoreglezi emoţiile, astfel încât, atunci când eşti apăsat pe acele butoane interne care te pot face să îţi ieşi din pepeni şi te afli în starea de „luptă sau de fugă”, să vezi că cel mic nu este chiar inamicul tău.
Încetineşte şi savurează momentul
Nu îţi mai grăbi copilul să crească. Fiecare inbteracţiunea este o modalitate excepţională de a te apropia de copilul tău.Trăieşte clipa împreună cu copilul tău: lasă-l să miroasă căpşunele înainte de a le pune în blender. Puneţi-vă împreună mâinile în apa curgătoare şi împărtăşiţi senzaţia rece a apei. Miroase-i părul. Ascultă-i râsul. Priveşte-l în ochi. Conectează-te la măreţia momentul prezent. Acesta este, de fapt, singurul mod în care ne putem conecta. (Pentru majoritatea părinţilor, acesta este, de asemenea, secretul de a fi capabili de a juca din nou şi din nou acelaşi joc.)
Îmbrăţişează-l şi pălăvrăgiţi la ora de culcare
Setează ora de culcare a copilului tău un pic mai devreme, cu presupunerea că vei petrece ceva timp stând cu el pe întuneric şi smotocindu-l. Aceste momente de socializare şi de conectare sigur scot la suprafaţă orice probemă ar exista în cel mic, fie că este vorba de ceva ce s-a întâmplat la şcoală, modul în care a clacat el în această dimineaţă sau grijile lui despre excursia de mâine. Simţi nevoia să-i rezolvi problema chiar atunci? Nu, doar să asculţi. Şi să-i recunoşti sentimentele. Reasigură-l pe copil că îi auzi îngrijorarea şi că împreună o veţi rezolva mâine. A doua zi, asigură-te că n-ai uitat de promisiune. Vei fi uimit de cât de mult se poate adânci relaţia cu copilul tău. Şi nu renunţa la acest obicei pe măsură ce copilul creşte. Noaptea târziu este de multe ori singurul moment în care preadolescenţii sunt dispuşi să vorbească.
Fii prezentă
Cei mai mulţi dintre noi trec prin viaţă pe jumătate prezenţi. Gândeşte-te că cel mic are la dispoziţie doar aproximativ 900 de săptămâni de copilărie pe care să le petreacă cu tine înainte să plece de-acasă; el va pleca înainte să-ţi poţi da măcar seama. Când eşti conectat la copilul tău, fii chiar aici, chiar acum, 100 %. N-o să fii capabil să faci asta mereu. Dar, dacă faci lucrul acesta în fiecare zi, chiar şi pentru puţin timp, vei vedea că îl vei face din ce în ce mai bine. De ce? Pentru că vei observa că aşa creezi acele momente în copilul tău care îţi înmoaie inima.
Sursa foto: Free pik
