“E prea sensibil”… o replică pe care și tu, poate, ai auzit-o deseori folosită atunci când cineva îți întâlnește copilul pentru prima dată. Cum l-am putea explica pe acest “prea”? Nervozitate, lacrimi din orice, nemulțumire, o luptă continuă de a obține încă un pupic sau o îmbrățișare în plus și lista poate continua la nesfârșit. Cât de sensibil este, de fapt, prichindelul tău și ce poți face în această privință?
Între 3 și 5 ani accesele de furie, denumite și tantrumuri, îți transformă prichindelul într-un taifun care te zguduie cum nu credeai vreodată că se va putea. Care îți poate transforma și ultima fărâmă de răbdare în praf... în vânt. Însă lucrurile sunt cu atât mai intense și mai complicate când ai un copil sensibil.
În cartea sa “The Highly Sensitive Person" (“Cea mai sensibilă persoană”), Elaine Aron explică pe larg care sunt factorii care declanșeză supersensibilitatea ce îi împiedică pe unii oameni să fie la fel ca toți ceilalți. Între 15 și 20% dintre oameni se nasc cu temperamente deosebit de sensibile. Această hipersensibilitate este determinată de un sistem nervos mai activ, care face ca toate sentimentele și trăirile să fie experimentate la un nivel mult mai intens, uneori apărând chiar dureri fizice.
Copilul hipersensibil şi, în general, omul hipersensibil vede totdeauna mult diferit de ceilalţi evenimentele sau situaţiile vieţii cotidiene. Le vede mai mari şi le simte mai intens. Toate acestea lasă traume pe măsură în sufletul respectivului.
Mai ales că nu este ușor, ca părinte, să-ți dai seamă dacă ai un copil hipersensibil sau nu, pentru că, deseori, comportamentul celui mic poate fi ușor confundat cu cel al unui prichindel timid, nesigur. De multe ori, poate fi catalogat de cei din jur drept un răsfățat.
Ce poți face dacă au un copil hipersensibil?
1. Revizuiește-ți comportamentul!
În primul rând, tu trebuie să te adaptezi temperamentului copilului tău. Și nu invers! Este important să îl ajuţi să facă faţă situaţiilor stresante fără a încerca să îi arăţi ca sensibilitatea lui este un defect, o slăbiciune în faţa celorlalţi. Ajută-l să aibă încredere în el, să-și accepte sensibilitatea, dar să știe să se descurce când este expus unor situaţii dificile.
►Citește și Ai un copil introvertit? Cum îl poți ajuta să socializeze
2. Petrece-ți mult timp în aer liber
Pentru un copil emotiv, hipersensibil, natura este cel mai bun balsam. O zi petrecută în mijlocul pădurii, pe o plajă sau într-un parc plin de verdeață poate fi ca un buton de “restart” pentru cel mic. Dar și pentru tine!
3. Pregătește-l din timp pentru situațiile noi
Persoanele hipersensibile acceptă cu greu schimbările, mai ales copiii. Orice ieșire din rutină îl poate bulversa pe cel mic. Prin urmare, ar fi bine să-i povestești din timp ce urmează să se întâmple, mai ales atunci când va schimba grădinița sau școala, ori când aveți programată o vizită la un medic pe care nu-l cunoaște.
4. Aplică tehnicile de calmare
Respiraţia profundă este una dintre cele mai simple feluri de a calma corpul. Învaţă-l pe copilul tău să respire adânc (adică să inspire pe nas şi să expire pe gură) atunci când începe să se simtă frustrat sau nervos. Este o modalitate bună de relaxare şi pentru părinţi. Exercițiile de yoga sunt indicate, mai ales că există și la noi cursuri de yoga pentru copii.
De asemenea, o baie caldă cu săruri şi uleiuri relaxante sau cu multă spumă poate fi de mare ajutor, după o zi mai agitată.
5. Răbdare în doze maxime!
Deși e greu să nu te enervezi atunci când prichindelul tău are un acces de furie ori pare că nu e în stare să lege 2 cuvinte de față cu alte persoane din afara familiei sau plânge din orice, mai ales dacă și tu ai avut o zi proastă la job, ai răbdare. Nu este un act de revoltă sau de rea-voinţă din partea lui, ci doar felul lui de a reacţiona în acele situaţii. De cele mai multe ori, plânsul e chiar un mod de a se descărca şi relaxa. Cum procedezi? Întreabă-l de ce, la ce se gândeşte când reacţionează astfel, ce simte, ce i-a provocat reacţia… Astfel, îl ajuți să înţeleagă ce simte şi îl poți îndruma cu blândețe spre noi moduri de a reacţiona în situaţii care i se par stresante.
