Dezvoltarea emotionala a copilului trece printr-o noua etapa in jurul varstei de 3-4 ani. Etapa lui "NU" a trecut, iar micutul descopera bucuria ca stare, tristetea, frica, crizele de furie si gelozia. Etapa este nu doar normala ci si necesara pentru ca cel mic trebuie sa cunoasca aceste sentimente umane si, esential, sa invete sa le gestioneze si sa depaseasca.
O alta "cucerire" a perioadei este aceea ca cel mic nu este deloc receptiv la limitele de disciplina impuse de parinti. Dar, totul are rezolvare exista solutii. Iata-le!
1. Ramai calma si el te va imita. E foarte greu sa-ti mentii calmul atunci cand copilul urla, dar totusi daca rezisti, el va prelua atitudinea ta. Intreaba-l cum ar vrea sa-l linistesti, fara sa-i faci capriciul de moment. „Vrei sa ramai singur pana te linistesti?” sau „ Vrei sa te tin putin in brate?” sunt intrebari ajutatoare. Nu-l certa inainte sa-l ajuti. Calmul parintilor este datator de incredere si construieste realatia calda si normala intre parinte si copil.
2. Lasa-l sa aleaga ce-i place. Ofera-i copilului tau posibilitatea de a alege activitatile sau jocurile pe care le doreste. Daca ii place sa deseneze, stai putin langa el si explica-i. Daca prefera jocul cu masinutele, aranjati amandoi o parcare in camera lui. In acest mod, dezvolta o stima pozitiva in raport cu ceea ce el iubeste. pentru fetite aplica varianta gradinitei cu papusi si a dormitorului comuni. Il responsabilizezi fara sa depui nici un efort.
10 lucruri pe care copilul tau trebuie sa le auda
3. Da-i sarcini de lucru. Incredinteaza copilului sarcini care necesita o anumita concentrare, si ajuta-l sa persevereze in munca si actunea pe care o intreprinde. Ofera-i o anumita responsabilitate pentru activitatile de zi cu zi, de exemplu alegerea hainelor pentru gradinita sau strangerea jucariilor. Fiecare copil are o personalitate proprie care se dezvolta intr-un anumit ritm. Orice activitate pe care o realizati impreuna, in aceasta perioada, il va ajuta sa se dezvolte emotional.
4. Vorbiti despre problemele pe care le aveti, despre tristeti, despre neintelegeri, despre esecuri si nereusite. Una dintre cele mai mari greseli pe care le fac parintii este aceea de a trece cu vederea concluziile unei anumite situatii. Or concluziile sunt esenta unei actiuni. Daca nu le evaluezi, daca nu vorbesti despre ele, degeaba a fost actiunea. Daca despre lucrurile bune suntem mai mult inclinati sa vorbim, este necesar si util sa dialogam cu cel mic si despre lucrurile negative, de la emotii pana la evenimente. Iar asta trebuie facut cu aceeasi sinceritate si cu aceeasi usurinta pe care o abordezi atunci cand vorbesti despre cele bune. Vorbindu-i, invata! Mai mult decat atat, invatati amandoi - si copilul si parintele. Nu-i tine conferinte, fii scurta si clara si, cel mai important, lasa-l sau ajuta-l sa-si spuna punctul de vedere.
