Este un prag foarte important in dezvoltarea copilului momentul in care poate sa se descurce singur in lume, fara supravegherea permanenta a unui adult. Cand poate sa mearga singur afara din casa? Cand poate sa se duca singur la scoala si la joaca?
Cum si cand sa facem acest pas ca sa fie bine pentru copii este o intrebare care framanta pe multi parinti. Unii, mai ales cei care straiesc in comunitati mai mici, fac acest pas mai devreme. Altii nu ii lasa singuri pana cand nu termina scoala generala. Fiecare stabileste pentru sine cum crede ca este mai bine si spera sa nu se intample nimic rau. Dar ce spune legea in acest caz? Am vazut ca in alte parti poate fi foarte drastica.
Pentru a afla raspunsul am stat de vorba cu asistentii sociali si psihologii de la Asociatia Telefonul Copilului, singurul instrument din Romania care ofera copiilor si adolescentilor posibilitatea de a se exprima fara a-si declina identitatea.
Exista in legislatie o varsta pana la care copilul nu poate sa fie singur pe strada sau in casa?
In legislatie nu este specificata varsta exacta de la care un copil poate fi lasat singur in casa sau pe strada de catre un parinte, insa in cazul in care un copil de varsta mica este lasat nesupravegheat in locuinta sau intr-un spatiu public, institutiile abilitate pot fi sesizate pentru a evalua situatia copilului si pentru a constata astfel daca este vorba despre neglijare.
Exista, de asemenea, multi copii cu varste mici care merg singuri la scoala sau sunt trimisi de catre parinti la cumparaturi in vecinatatea locuintei, aceasta fiind decizia parintilor. Cu toate acestea, orice persoana care suspecteaza o situatie de abuz sau neglijare asupra unui copil de varsta mica are dreptul de a sesiza aceasta situatie fie la Telefonul Copilului 116 111, fie la Politie si la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de pe raza teritoriala in care se afla copilul in cauza.
Ce se intampla daca raportezi un caz de copil care se joaca singur in parc?
Atunci cand o persoana identifica un copil singur in parc trebuie sa se adreseze celei mai apropiate resurse care il poate sprijini pe copil; in general, acestia sunt supraveghetorii parcului, care au responsabilitatea sa solicite sprijinul Politiei. Mai departe, Politia fie identifica domiciliul familiei cu ajutorul copilului, fie contacteaza Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de pe raza parcului, care preia copilul pana la identificarea familiei.
In situatia in care persoana care identifica un copil singur in parc nu poate apela la supraveghetorii parcului, atunci fie contacteaza Politia, fie Telefonul Copilului 116 111. Atunci cand aleg sa contacteze Telefonul Copilului 116 111 este important sa fie langa copilul in cauza pentru a obtine informatii cu caracter personal din partea copilului (nume parinti, domiciliu) pentru a se putea efectua, ulterior, o ancheta sociala privind responsabilitatile parentale.
Ati primit apeluri de la copii care se plangeau ca petrec prea mult timp singuri?
In primele 6 luni ale acestui an, la Telefonul Copilului 116 111 s-a inregistrat un numar de 202 cazuri din partea copiilor care se simteau singuri si care si-au exprimat dorinta de a petrece mai mult timp cu parintii. In astfel de situatii, lucram indeaproape cu copiii pentru a reface relatia copil - parinte / parinti dinspre copil spre parinte / parinti. Tot singuri se simteau si cei 295 de copii care au solicitat consiliere psihologica, deoarece aveau o relatie deficitara cu parintii sau chiar neintelegeri cu acestia. Din aceste motive tot mai multi copii isi indreapta atentia catre exteriorul familiei, iar modelul parental este inlocuit cu cel din anturaj.
Copiii simt nevoia de apartenenta si de confirmare continua a acestei nevoi din partea parintilor. Timpul de calitate petrecut cu copilul este foarte important; cel putin o ora pe zi acordata copilului, o ora de atentie la nevoile, emotiile si dorintele copilului fac o relatie puternica si durabila intre copil si parinte. Mai mult decat atat, copilul este in permanenta in confortul emotional care ii permite sa discute tot ceea ce il preocupa cu proprii parinti.
Multi parinti considera ca suntem mult prea protectivi fata de copii si nu ii lasam sa experimenteze nimic de frica sa nu pateasca ceva. Ceea ce ii face dependenti de suport si la varste adulte. Cum comentati?
In viata, orice lucru trebuie facut cu moderatie si in anumite limite. In psihologie s-a identificat si categoria parintilor supraprotectivi care afecteaza dezvoltarea psiho-emotionala a copilului, modeland personalitatea acestuia dupa ceea ce cred ei ca este corect. Un copil cu parinti supraprotectivi va fi vulnerabil in mediile sociale unde nu sunt prezenti parintii (ex. la scoala).
Acesti copii isi dezvolta cu dificultate abilitati de comunicare si relationare, deoarece vor cauta intotdeauna aprobarea parintilor privind comportamentul lor in orice situatie. Inca de la varste foarte mici, copilul doreste sa exploreze cat mai mult, iar astfel de experiente il ajuta sa isi dezvolte personalitatea, sa faca diferenta intre bine si rau.
Varsta adolescentei, insa, reprezinta o perioada dificila pentru foarte multe familii, intrucat schimbarile care se produc prin transformarea copilului in adult implica mai multe aspecte. Astfel, copilul experimenteaza o serie de schimbari atat la nivelul organismului, cat si in plan emotional, descoperind trairi de cele mai multe ori neintelese si confruntandu-se cu dorinta de a se individualiza, de a se remarca si de a-i fi ascultat si respectat punctul de vedere. Aceasta este si perioada in care adolescentul doreste sa experimenteze noi situatii, sa acumuleze propria experienta si este adevarat faptul ca astfel el poate deveni vulnerabil si expus anumitor situatii de risc – intretinerea de relatii sexuale neprotejate, consum de alcool / tutun etc.
Cu toate acestea, este important ca parintele sa constientizeze faptul ca aceste transformari si dorinte ale adolescentului nu pot fi reprimate si este normal ca ele sa existe. In acest sens, este de preferat ca parintele sa mentina o relatie deschisa cu copilul, bazata pe incredere si comunicare, pentru ca acesta sa stie ca in orice situatie poate apela la membrii familiei. De asemenea, in functie de dorintele adolescentului si cele ale parintelui, se poate negocia un program, de comun acord, pentru a se incerca evitarea eventualelor conflicte.
In ceea ce priveste dezvoltarea dependentei de suport parental si la varste adulte, acesta este un aspect care trebuie analizat indeaproape de parinti. Oare avem de-a face cu egoismul parintilor sau cu un copil care are nevoie in exces de parintii lui? Un adolescent care a fost privat de anumite experiente sau care a acumulat de-a lungul timpului anumite frustrari, nemultumiri, va intampina dificultati in viata de adult.
--------
Cu o experienta de peste 12 ani in domeniul protectiei drepturilor copilului si ale familiei, ASOCIATIA TELEFONUL COPILULUI este singura organizatie neguvernamentala, non-profit, din Romania, care pune la dispozitia copiilor si parintilor o linie telefonica de asistenta la nivel national, „telefonul copilului - 116 111”. Apelul este gratuit in retelele Romtelecom si Cosmote. 7 zile din 7, intre orele 08.00-00.00, asistentii sociali si psihologii ASOCIATIEI TELEFONUL COPILULUI raspund apelurilor la 116 111. In perioada noiembrie 2001 – iunie 2014, telefonul copilului 116 111 a sunat de mai mult de 2.006.728 de ori.
116 111 este implementat si in alte 22 de state europene, fiind numarul unic european rezervat de Comisia Europeana serviciului „telefonul copilului”, in urma propunerii formulate de Child Helpline International, alianta internationala in care ASOCIATIA TELEFONUL COPILULUI este atat membra cu drepturi depline, cat si detinatoarea vice-presedintiei acesteia pentru regiunea Europa.
