Intrebarea aceasta o aud atat de des incat reactionez automat si raspund mecanic. Ma trezeste la realitate insa tirada urmatoare de intrebari care ma pune sa explic raspunsul pe care tocmai l-am dat.
- Ce citesti mama?
- O poveste despre un vraci care l-a gasit pe Dumnezeu.
- Cum adica l-a gasit?
- Adica l-a descoperit si si-a dat seama ca exista in plante, in oameni, in totul.
- Si cum l-a gasit?
Aici deja raspunsul nu mai poate fi simplu si incerc sa sintetizez cat mai tare povestea cartii. Nu este simplu deloc sa prezinti un roman unui copil de sase ani, mai ales ca nu are nici pe departe toata notiunile necesare.
Dar de fiecare data incerc sa ii raspund cat mai simplu la intrebarile lui si sa ii povestesc, pe scurt, ceea ce citesc. Si asta cred ca i-a facut bine. Iata cum:
Isi insuseste un fond lexical bogat. Nu uit niciodata sa strecor cate un cuvant mai dificil pentru varsta lui. Stiu sigur ca de fiecare data o sa ma intrerupa si o sa imi ceara explicatii suplimentare. De exemplu, ultimul cuvant asupra caruia am dezbatut a fost contaminare. Am plecat de la explicatia medicala si am ajuns la constructii abstracte.
Citeste si cum sa il atragi catre lectura
Isi dezvolta curiozitatea. Faptul ca aude zeci de subiecte si de povesti si de istorii ii va deschide apetitul catre lumea cartilor (sau eu cel putin asta sper).
Incearca sa citeasca singur cat mai mult. Este in grupa pregatitoare si deja incearca sa citeasca cat mai mult singur. Citeste toate titlurile cartilor mele si ma intreaba de fiecare data ce inseamna. Asta ma bucura ca imi arata faptul ca literele incep sa aiba fascinatia lor pentru el.
Descopera alte vieti, ale universuri. Isi da seama ca lumea aceasta este mare si exista millioane de tipologii de oameni si de moduri de viata. Asta il face sa isi dea seama ca viata este complexa, frumoasa si interesanta si merita traita si descoperita. Si poate mai incolo il va face sa isi doreasca mereu mai mult.
Ce te faci cu notiunile incomode?
Ei bine, asta este o parte pe care trebuie sa recunosc ca o tratez cu inconsecventa. Cand cred ca subiectul este pur si simplu prea delicat sau nu este deloc potrivit pentru varsta lui, inventez altceva. Cand insa subiectul este numai dificil, atunci incerc sa il simplific si sa ii prezint adevarul asa cum pot.
Ai putea crede ca subiectul cel mai delicat este sexul insa trebuie sa recunosc ca am scapat usor de explicarea subiectului odata cu o enciclopedie Rao pentru copii in care subiectul era detaliat grafic pana in cele mai mici amanunte. S-a distrat cu verisoara lui la paginile respective insa au inteles tot ce era de inteles si acum li se pare ceva firesc (spre deosebire de noua adultilor care parca complicam lucrurile mai mult decat este cazul).
Nu, cele mai delicate si mai grele subiecte sunt pentru mine moartea si violenta. Si asta pentru ca oricat de multe explicatii as gasi, niciodata nu voi putea explica unui copil aceste realitati dure. Din nefericire, moartea i-am explicat-o atunci cand a intrat tacuta in familia noastra. A fost momentul in care mi-am spus ca nu il voi minti niciodata si ii voi spune mereu adevarul.
Cu violenta insa nu ma impac deloc si imi este imposibil sa i-o explic. Cum sa ii explici unui copil o crima, o bataie sau agresiunile verbale? Acesta este inca un subiect pe care, sunt convinsa, il voi mai ascunde cat voi putea cat mai multa vreme.
In rest, sper sa fie mereu la fel de curios deoarece, nu-i asa, un om curios este mai bogat decat cineva care nu isi pune niciodata intrebari despre ceea ce il inconjoara.
Sursa foto: hepta.ro
