“Pentru că aşa spun eu!”, “Mănâncă tot din farfurie!”, “Nu da deloc fesul jos din cap!, ”Tu nu faci bine, lasă că îţi arăt eu!” sau, şi mai grav, “Eu te-am făcut, eu te omor!” - sunt doar câteva dintre expresiile pe care părinţii noştri le-au folosit, cel puţin o dată, şi le-ar mai folosi şi astăzi cu nepoţii lor, dacă nu am fi acolo, să intervenim.
Argumentul lor suprem este „aşa v-am făcut mari şi frumoşi”, în timp ce motivul pentru care noi îi iertăm este că… nu au ştiut. Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că, tot citind şi aflând informaţii despre “parenting”, descoperim că multe dintre hibele noastre sunt rezultatul unei creşteri şi al unei educaţii uşor defectuoase.
Prin ce ni se pare nouă că diferă, în principal, părinţeala de astăzi de cea de acum trei decenii? Vă prezentăm în rândurile de mai jos, cu speranţa că ne veţi completa, ulterior, prin comentarii:
Analize, analize, analize – Grup Sanguin, Factor rH, Examen citologic Babeş-Papanicola, Anticorpi anti-CMV IgM şi IgG, Biochimie, Secreţie vaginală, Culturi pentru depistarea Streptococului de grup B, Ecografie de morfologie fetală trimestrul III, Secreţie vaginală, Ecografie de morfologie fetala trimestrul III şi nu numai - să le întrebăm pe mamele noastre câte dintre aceste analize se făceau pe vremea lor sau măcar câte dintre ele ştiau dacă vor avea fată sau băiat. Atunci, totul se lăsa numai „în voia Domnului”…!
Alăptare – Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni, cu continuarea alăptării împreună cu mâncăruri complementare adecvate, până la vârsta de 2 ani sau peste, cu menţiunea că ar trebui iniţiată în prima oră de naştere. Numai că mamele noastre numai de Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu auziseră ele, în timp că stăteau la coadă pentru “un kil” de lapte, aşă că norocoşi sunt adulţii de acum alăptaţi la sân măcar 10 luni…
Activităţi – Acum ştim cât de important este să îţi petreci timp IMPLICAT alături de copilul tău, şi ştim că asta înseamnă mai mult decât să găteşti lângă el, în timp ce el se uită la desene. Nouă, mămicilor de astăzi, ni se spune din toate părţile să ne jucăm cu prichindelul, să îi punem întrebări, să ne facem timp să îl ascultăm, să îl ajutăm să îşi consume energia în mod constructiv. În timp ce noi, cât am fost copii, ne-am obişnuit cu „stai jos cu mâinile la spate până termin eu treaba, că altfel ţi-arăt eu ţie…”.
► Citeşte şi De ce au copiii nevoie de taţi, în vieţile lor. "Efectul patern" asupra copilului
Grupuri – suport – Noi, mămicile de astăzi, avem posibilitatea să ne înscriem online în zeci de comunităţi ale mămicilor, comunităţi în care putem întreba şi afla răspunsuri de orice natură, comunităţi din care aflăm că nu suntem singurele care trec prin anumite situaţii sau care trăiesc anumite emoţii de care nu suntem deloc mândre. În schimb, mămicile noastre găseau suport doar la vecina căreia trebuia să îi bată în uşă şi la mama care de cele mai multe ori era la 3 ore de mers cu trenul… sau care, chiar dacă era mai aproape, nu putea să îţi spună mai mult decât „fă aşa, că şi mie mi-a făcut mama fel!…”. Şi uite aşa, sfaturile erau luate mereu parcă din pod…
► Citeşte şi Mama şi bunica stau de vorba despre îngrijirea bebeluşilor – despre atunci şi acum
Supraveghere – Câte dintre mămicile de astăzi îşi petreceau timpul la after-school? Câte dintre ele au avut bone? Da, numărul este infim, ştim. Acum nu mai mult de două - trei decenii, copiii stăteau cu bunicii, cu vecinile sau singuri, cu cheia la gât. Era mai bine… era mai rău…? Cu siguranţă sunt avantaje şi dezavantaje de ambele părţi, însă cert este că lucrurile stau complet diferit astăzi.
► Citeşte şi Ce ne facem cu bunicii? 6 moduri prin care să îi determinăm să respecte regulile noastre de creştere a copiilor
Încrederea în specialişti – A avea acces foarte uşor la informaţii este un lucru bun – în principal – însă foarte multe mămici de astăzi uită să se aplece şi asupra surselor din care provin, motiv pentru care au tendinţa să dea ascultare acelora care nu au niciun fel de bază ştiinţifică. Aşa se face că multe dintre noi aleg să nu mai aibă încredere în specialişti, ci în ceea ce citesc pe internet. Şi da, opţiunea pentru vaccinarea copilului se încadrează aici, iar mai rău este că ea chiar poate face diferenţa între viaţă şi moarte.
► Citeşte şi Scrisoare către părinţii cărora le este teamă să îşi vaccineze copilul
Încrederea în copil – Nu ştiu cum a fost în cazul vostru, dar în cazul meu ştiu sigur: „copilul se impulsionează prin critici”. Şi de-abia acum îmi dau seama că nu este de mirare că am crescut cu o stimă de sine egală cu nivelul mării. În schimb, mămicile de astăzi ştiu (cel puţin, ar trebui) că un copil va avea încredere îl doar dacă va auzi „bravo!”, din gura părintelui, pentru orice lucru, oricât de minor.
► Citeşte şi Stima de sine la copii. Cuvintele care fac magie!
Divorţ? – Dacă acum majoritatea dintre noi ştiu că şi independenţa este o opţiune (atunci când lucrurile nu mai funcţionează într-o căsnicie), nu puţine sunt cele care îşi amintesc chinurile prin care trebuia să treacă o mamă, doar pentru că divorţul era opţiunea care te arunca direct în colţul ruşinii.
► Citeşte şi Nu te mai ia nimeni cu doi copii
Sursa foto: Free pik
