La fel ca mulți montessorieni, i-am dat fiului mei pahare din sticlă încă de când avea 6 luni. Oamenii mă întreabă câteodată: Nu se vor sparge? Nu le va vărsa? Răspunsul este: sigur că da! Aceasta este o consecință naturală în cea mai simplă formă a sa.
Spargerea este o consecință naturală atunci când scapi ceva pe jos. În cazul în care se varsă, ne oprim din ceea ce facem și curățăm. Cu timpul, acest lucru va învăța copilul să fie mai atent, deoarece vede ce se întâmplă atunci când nu este atent.
Consecințele naturale pot fi aplicate tuturor felurilor de comportamente, de la lucruri simple precum vărsarea unui lichid dintr-un pahar, până la situații mai complicate, cum ar fi tratarea fraților cu dragoste și bunătate.
Școlile Montessori folosesc consecințele naturale, deoarece nu doresc ca cei mici să se comporte bine din frica de pedeapsă. Vor ca prichindeii să facă ce trebuie, pentru că înțeleg impactul acțiunilor lor.
Aceste articole din Psychology Roday confirm că pedeapsa nu reprezintă un mod efficient de a-I învăța pe copii să facă ce trebuie. În schimb, îi încurajează să mintă despre comportamentul lor și să se simtă rușinați de ei înșiși.
Citește și: Metoda Montessori pe înțelesul tuturor
În mod alternativ, un copil care înțelege consecințele naturale ale acțiunilor sale va învăța să facă alegeri responsabile din propria voință, mai degrabă decât să-ți facă pe plac sau să evite pedeapsa. El va face alegeri bune chiar și atunci când nu ești în preajma lui. Și atunci când greșește, așa cum o facem cu toții, va avea încredere că, cel puțin, consecința este corectă, chiar dacă este neplăcută.
Alegerea modului de disciplinare a copilului tău este o alegere personală, dar dacă dorești să folosești acasă consecințele naturale, iată câteva exemple:
Scenariul 1: E timpul să mergeți în parc pentru o scurtă plimbare, iar micuțul tău refuză să se încalțe.
Consecință: Va fi nevoit să stea pe o bancă în parc în loc să se joace, deoarece nu va fi în siguranță să meargă la locul de joacă desculț.
Scenariul 2: Copilul tău aruncă toată mazărea pe podea la ora cinei.
Consecință: Nu va reuși să mănânce mazărea.
Scenariul 3: Micuțul tău își lasă jucăriile afară, în ciuda faptului că i-ai reamintit că trebuie să le curețe.
Consecință: În cazul în care va ploua, una dintre jucăriile lui preferate va fi distrusă și va fi aruncată la gunoi.
Scenariul 4: Fiica ta îi va rosti un cuvânt urât surorii ei.
Consecință: Sora ei nu va mai vrea să se joace cu ea.
Scenariul 5: Fiul tău aleargă prin casă, ceea ce e împotriva regulilor.
Consecință: O lampă este spartă și trebuie să folosească economiile sale pentru a cumpăra o lampă nouă.
Consecințele naturale sunt una dintre cele mai bune metode de a le arăta copiilor că alegerile lor au un impact atât asupra lor, cât și asupra celorlalți. Cu toate acestea, ei trebuie să poată vedea legătura dintre acțiune și consecință pentru ca aceasta să fie eficientă.
Uneori, un comportament nedorit nu are o consecință naturală imediată. De exemplu, refuzarea spălării dinților va duce în viitor la apariția cariilor, dar explicarea acestui lucru unui copil mic este probabil să nu-și schimbe comportamentul în acel moment.
În cazurile în care nu există o consecință naturală sau consecința este prea departe pentru a fi un efect de descurajare eficient, ne orientăm către consecințele logice.
O consecință logică nu este ceva legat de comportamentul copilului, dar este ceva pe care îl creăm ca și adulți, mai degrabă decât ceva care se întâmplă în mod natural.
Citește și: Cum să crești copii fericiți! Ce ne învață 6 profesori celebri care și-au deschis propriile școli
Iată câteva exemple de consecințe logice:
Scenariul 1: Fiica ta lovește pe cineva la locul de joacă.
Consecință: Îi spui fiicei tale că nu poți avea încredere în ea să se joace singură dacă ea rănește alți oameni. Trebuie să stea în preajma ta până vei fi sigură că poate fi în siguranță.
Acest lucru trebuie spus cu un ton cât mai neutru. Nu este o prelegere, ci doar explici impactul asupra alegerilor sale și spui clar că acest comportament nu este acceptabil.
De asemenea, poți explica consecințele naturale pe termen lung dacă știi că puiul tău va înțelege. I-ai putea spune: Dacă lovești alți copii, ei nu vor mai dori să se joace cu tine.
Scenariul 2: Fiul tău este dur cu cărțile pe care i le-ai adus de la bibliotecă.
Consecință: Iei cărțile din bibliotecă, explicând că nu va putea să le citească întrucât trebuie să fie în stare bună atunci când sunt returnate la bibliotecă. (Dacă piciul tău este mai mare, poate vei vrea să utilizezi consecința naturală lăsându-l să rupă paginile cărților, apoi să-i spui că va fi nevoit să economisească pentru a plăti taxa de la bibliotecă pentru deteriorarea cărților.)
Scenariul 3: Fiica ta se joacă în curte. I-ai cerut să fie atentă cu grădina, dar va călca pe ea.
Consecință: Îi ceri să intre în casă. Dacă nu poate să fie atentă cu grădina, atunci nu va mai putea să se joace pe lângă ea.
Scenariul 4: Fiul tău are un tantrum de fiecare dată când pleacă din casa prietenului lui.
Citește și: Educația Montessori: cum să ne ajutăm copilul să se simtă confortabil în situațiile sociale noi
Consecință: Spune nu la următoarea invitație de joacă pentru cei doi copii, explicându-i piciului tău că nu se poate duce la prietenul lui să se joace până când nu va putea pleca liniștit și calm atunci când este momentul să se intoarcă acasă.
Scenariul 5: Copilul tău se ridică noaptea în mod repetat din pat, trezindu-te de mai multe ori.
Consecință: Dimineața spune-i că ești prea obosită să pregătești micul dejun pentru că te-a trezit de nenumărate ori. Va trebui să mănânce la mic dejun pâine prăjită sau cereale.
Cheia cu consecințele este să te asiguri că prichindelul tău înțelege logica modului în care se raportează la comportamentul său. Spre deosebire de pedeapsă, acest lucru nu rușinează copilul și nici nu-i provoacă frică. Pur și simplu transmite mesajul că acțiunile au consecințe.
Nu este nevoie să țipi, deoarece consecințele vorbesc de la sine.
