Trebuie sa recunosc ca nu am inteles niciodata copiii mici curati. Nu ma refer la rutina zilnica de curatenie, ci la hainele impecabile pe care le au in parc, pe strada, chiar seara cand intra in casa! Ma tot gandeam in sinea mea „ce dumnezeu, copiii astia nu se joaca?”.
Nu am aflat niciodata secretul, pentru ca nici nu am avut curajul sa intreb. Daca tuturor li se pare normal ca cei mici sa aiba hainele impecabil de curate?
M-am gandit, m-am razgandit si uite ce am pus cap la cap despre murdarie, despre cand este ea buna si cand nu, despre haine si despre frumusetea de a fi copil.
Hainele copiilor nu sunt de „frumusete”
Aici sunt hotarata si tin mortis sa iti zic asta. Hainele copiilor trebuie sa fie comode, practice, din materiale naturale. Scopul lor este sa le dea libertatea de miscare ca sa se joace. Daca au pantofi de lac si volanase crezi ca pot alerga la fel de bine?
Hainele copiilor reflecta ceva din atitudinea parintilor. Eu am senzatia ca cei mici imbracati ca de gala cand ies in oras sau merg in parc sunt cumva folositi de parinti pe post de motiv de mandrie prost inteleasa. „Uite cat de frumos este copilul meu si cat de bine este imbracat”. Ma poti contrazice desigur, dar nu uita sa ne scrii si noua contra argumentele. Cred ca poate iesi o discutie chiar interesanta din asta.
Cred ca fiecare moment are propriul lui cod vestimentar pentru copii. Nu in fiecare moment este nunta si trebuie sa fie imbracati in camasa, respectiv volanase si pantofi de lac. O iesire in oras este perfecta daca baietelul are blugi si tricou, iar fetita o rochie de bumbac si sandale. La locul de joaca pantalonii scurti, atat la baieti cat si la fete sunt perfecti! Evident, locul tinutelor de gala trebuie sa ramana...la momentele de gala: nunti, botezuri etc.
Este normal sa las copilul sa se murdareasca
Oricat de tare m-ati apostrofa, voi sustine in continuare asta. Sa stiti ca sunt calita, deoarece aud asta de cand era fii-miu un bot de copil.
Inca de cand sunt mici bebelusii descopera lumeacu toate simturile lor: aud, vad, simt, pipaie, gusta. Lumea este atat de complexa si trebuie descoperita incet si temeinic. Una dintre activitatile preferate ale bebelusilor este sa puna mana pe orice, sa se tarasca pe orice suprafete, sa simta diferite texturi si consitente. Invata enorm prin aceste experiente.
Ca atare eu l-am lasat pe baiatul meu (trageti aer adanc in piept):
Sa manance cu mainile singur de mic (in jur de 4-5 luni). A fost o experienta traumatizanta pentru bucatarie, insa extrem de benefica pentru el si pentru noi. De atunci a mancat mereu singur, singura diferenta fiind ca si-a adaugat lingura si furculita in extensia mainii.
A avut voie sa se tare pe jos oriunde. Sufragerie, dormitor, baie, bucatarie orice i-a fost permis. Problema a fost ca a fost nevoie de curatenie in fiecare seara cu produse bio. Daca i-a cazut ceva din mana in casa a avut voie sa bage in gura.
A avut voie sa se joace la tara printre gaini. A prins rame, a stat in fund la taifas cu gainile si a incercat sa vada ce gust au penele. A fost mereu supravegheat si daca se intindea dupa, hmm, „deseuri” de gaina era oprit imediat. Dar nu cu nu ai voie: am luat gainatul, i l-am dat sa il miroasa si i-am explicat nu are voie sa manance asa ceva. Nici nu a mai incercat vreodata.
Citeste mai multe despre beneficiile jocului afara.
Sa se stearga pe haine. Stiu, stiu, ca asta nu este ceva cu ce sa te lauzi insa mi-am spus ca nu degeaba s-au inventat detergentii destepti, ci tocmai din acest motiv: sa ma scape pe mine de alergatul cu batiste in mana. Din fericire scapase de acest obicei pe la patru ani.
Cand murdaria nu este buna
La fel cum l-am lasat sa faca o gramada de lucruri, la fel am stabilit si cateva reguli de care nu trece:
- Mainile se spala inainte de a manca orice.
- Fructele si legumele culese din gradina sau cumparate se spala
- Nu se bea apa decat de la chiuveta sau imbuteliata. (il prinsem odata cand era mic band apa dintr-o balta...)
- Inainte sa mearga la joaca trebuie sa se imbrace in haine de joaca.
In rest, l-am rugat ca de fiecare data sa isi puna capul sa contributie si sa se gandeasca singur. El este cel care trebuie sa analizeze situatia si sa ia decizii, pentru ca, nu-i asa, nu voi putea fi in permanenta langa el.
Sursa foto: hepta.ro
