Azi am avut o zi atât de plină: multe de dus la capăt, prea puține pentru care am reușit asta, prea deloc timp.
Încercând să mă împart în zece locuri și în același timp între fiul meu, muncă, acasă… la un moment dat mi s-a zgâlțâit pământul parcă și nu am mai reușit să fiu acolo. Să fiu acolo cu adevărat.
Eram nervoasă, agitația din mine mă depășea cu totul și simțeam doar că vreau să fug. Dar unde aș fi putut?
Așa că tu mi-ai zis: mama, sunt supărat. Și eu ți-am zis: și eu sunt supărată. Iar tu, tu, copile, mi-ai spus: iartă-mă.
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
