Copilul meu nu știe să arate masa, tabloul, peretele, nu știe să numere și nici să indice animalele după desene, cum fac alții. Am început să facem lecții, dar el îmi smulge pixurile și le bagă în gură. Are 1 an și 8 luni.
►Citeşte şi Vrei să creşti un copil fericit? Iată ce poţi face pentru el
Așa suna o postare dintr-un grup de mămici. Întâi mi-a smuls un zâmbet amestecat, de amuzament și compasiune, apoi m-am regăsit total în ea. În tumultul și spaima pe care le ascundea. În frica de a-ți știi copilul diferit, mai prejos, incapabil. Dacă eram atunci lângă mămica respectivă, i-aș fi arătat poze și filmări cu Ana de acum și i-aș fi povestit de Ana de atunci. I-aș fi spus cum e Ana de acum dacă o compar cu colegii ei și cum e Ana privită în minunăția și unicitatea ei. Aș fi îmbrățișat-o și i-aș fi spus ce îmi vine să le spun tuturor mămicilor. Mie de acum 8 ani și mie din momentele de frică: Lăsați comparațiile, tabelele și schemele! Lăsați evaluările și testele! Creșteți copii fericiți! Creșteți copii curioși! Creșteți copii unici!
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
