Ce am simțit din primul moment în care am știut că te am. Câtă bucurie mi-ai adus, câte gânduri, câte îndoieli, câte împliniri, câte lacrimi de teamă și ce iubire nesfârșită mi-ai sădit în suflet.
Cum m-a inundat fericirea când te-am văzut prima dată și cum a dansat ea cu fricile mele, ca într-o horă, luni bune...
Cum nu dormeam noaptea, doar să îți ascult respirația.
Cum mi-am promis în fiecare seară că voi lupta cu toate armele pentru binele tău. Cum m-am transformat din oaie în leoaică. Cum am simțit că am îmbrăcat costumul de Superwoman din prima secundă în care te-am ținut în brațe. Cum te-am luat sub aripa mea și cum nu-ți dau drumul acum și niciodată... Cum, de fapt, tu m-ai cuprins pe mine și m-ai tras atât de tare în universul tău, încât eu altceva nu mai văd. Eu, de când te am, sunt numai tu.
► Citește și Eu te-am făcut, eu te iubesc
Cum am cunoscut puritatea, atunci când te-am pus la sân. Cum inima mi se umplea pe măsură ce sânii mi se goleau... și mă dureau.
Cum mai apoi am m-am uitat atât de des la desenele tale preferate și ți-am citit de atât de multe ori Bobiță și Buburuză, încât aș fi putut să recit și noaptea, în somn, rând cu rând, toată povestea.
Cum nu am ezitat nicio secundă să folosesc banii pentru pantofii mei roșii, stiletto, ca să îți iau salopeta călduroasă de iarnă cu Mikey. Ți-a plăcut prea mult! Și cum niciodată nu voi sta pe gânduri, când va trebui să aleg între tine și mine.
Câte lacrimi mi s-au scurs din momentul în care am rotit cheia și m-am încuiat în baie. Am dat fuga acolo imediat ce mi-ai strigat în față că sunt cea mai rea mamă din lume. Pentru că... pentru că nu te-am lăsat să mănânci ciocolată înainte de masă.
Cum am făcut totul să nu vezi partea urâtă a lumii. Cum ți-am explicat că sunt gunoaie pe stradă pentru că oamenii le-au scăpat, cum ți-am zis că șoferul ce ne-a vorbit urât când eram pe trecerea de pietoni a avut o zi mai proastă și cum... cum nu am știut să îți explic de ce la colțul blocului e mereu un copil la fel de mic ca tine, care zi de zi ne întinde mânuța murdară pentru un leu de-o pâine.
Cât de tare m-a durut când ai venit supărat de la grădiniță. Prietena ta cea mai bună te-a ignorat o zi întreagă și mi-ai plâns în hohote. M-a înjunghiat pieptul în timp ce îți ștergeam lacrimile, dar ce bine a fost să știu că brațele mele sunt adăpostul tău. Încă....
Cum grijile de la muncă și treaba de acasă mi s-au părut nesemnificative, în comparație cu dezamăgirea ta din dragoste... de copil de 4 ani. Când ești mic, orice problemă ți se pare uriașă. Știu asta... iar pe mine, ca mamă, mă doare sufletul.
Nu vei ști niciodată, copilul meu, câtă însemnătate se ascunde în spatele cuvintelor fericirea mea ești tu. De fapt, vei ști și tu când vei fi părinte și, Dumnezeule, cât de multă dreptate îmi vei da!
► Citește și Scrisoarea unei mame care și-a dat voie să plângă
Sursa foto: Free pik
