La mine acasa se canta incontinuu pe doua voci. Exista o voce subtire si peltica spunand: Eu sunt mare!. Si o alta voce mai putin subtire si mai putin peltica: nu vreau sa fiu mare!
Prima voce vine cu tot felul de situatii potential periculoase: sunt mare, asa ca am sa ma agat de aceste bare. Sunt mare, asa ca nu ma tine de mana etc. Totul insotit de nenumarate cazaturi si lacrimi si pupaturi pe locul vatamat.
A doua voce vine cu multa lene: nu vreau sa fiu mare, asa ca nu ma voi descalta singur. Nu vreau sa fiu mare si nu ma voi spala singur pe dinti. Psssttt... sa nu spui la nimeni, mie inca imi place laptele praf baut din biberon.
In timp ce prima voce gaseste in mine toata duiosia si intelegerea posibile, a doua scoate dintii de parinte autoritar. Unul care vrea sa rezolve odata problema si se intreaba pana cand trebuie sa mai cedeze.
Ajungem in casa. Cel mic isi smulge ce poate - fularul, se aseaza pe jos si se chinuie fara mare succes sa isi scoata ghetele, sa traga de haine ca sa le dea jos mai repede. Maini vin rapid din toate partile ca sa il ajute acolo unde se impotmoleste. Cel mare se tranteste pe jos si sta. Voci se repezesc catre el din toate partile ca sa ii dea un imbold: trage-ti fermoarul, nu intra incaltat in casa, vei muri de cald, masinutele pot sa astepte inca un minut. La inceput sunt neutre, apoi incep sa devin autoritare.
Exista o prezumtie ca nu ar reusi nici el sa isi scoata toate aceste haine de iarna, insa faptul ca nici macar nu incearca nu gaseste niciun fel de intelegere. Are 5 ani, nu se mai poate comporta ca un bebelus! Si uite asa, nu stiu cum, am ajuns mai devreme decat m-as fi asteptat la primul conflict in care fiecare isi spune melodia fara a-l asculta pe celalt. Noi: nu se poate sa iti fie atat de lene incat sa nu te ocupi minim de binele tau! El: nu ma mai bateti la cap! Prevad niste ani grei in care ne vom tot gasi astfel pe pozitii antagoniste, din diverse motive.
Posibile rezolvari ale situatiei actuale:
- sa il las asa, fara sa zic nimic, pana la urma i se va face cald. Speranta moare ultima, asa ca macar cand se va duce la culcare isi va scoate ghetele
- sa ii alint prin cuvinte 'vai ce pui mic etc' in timp ce ii cer in continuare sa se comporte conform varstei lui.
- sa mai aman cateva luni sa-i cer diverse lucruri ca sa nu creasca conflictul si sa sper ca se rezolva de la sine, in timp.
Voi v-ati intalnit cu astfel de probleme?
