Nu îmi amintesc clar momentul în care am început să mă îndoiesc cu privire la existența lui Moș Crăciun. Îmi amintesc, însă, momentul în care mi-am făcut curaj să întreb și, mai ales, felul în care mama a ales să îmi răspundă.
Mi se părea ciudat că Moșul și mama au același scris, că folosesc aceeași hârtie de împachetat și că uneori Moșul e cam nedrept – le aducea jucării mai scumpe tot copiilor care proveneau din familii mai înstărite. Păi, de ce nu invers?, mă întrebam eu... Am pus cap la cap toate aceste nelămuriri și, fără să mă folosesc de un ton superior sau devastat, am întrebat cu inima mai degrabă strânsă: „Moș Crăciun există?”
- Tu ce crezi?, m-a întrebat mama senin.
Nu știam ce să răspund... Nu aș fi vrut să mint și să spun că sunt sigură că există, dar nici să risc să nu mai primesc vreodată cadouri. Așa că m-am limitat la o simplă interjecție:
- Hmmm....
- Știi ce cred eu? mi-a răspuns ea. Eu cred că Moșul există. Mai mult, cred că este peste tot. Moșul este spiritul Crăciunului, este dorința de a da fără a cere nimic în schimb. Nu crezi?
- Ba da, cred că ai mare dreptate, am spus eu, răsuflând ușurată. Și, începând cu acel moment, am continuat să mă bucur de daruri și, mai ales, am început să mă transform în Moș Crăciun. Fără să cred că am trăit în minciună, fără să am senzația că magia Crăciunului a dispărut. Iar acum... adult fiind și mamă la rândul meu, mă bucur în dimineața de Crăciun mai ceva ca un copil. Adorm în ajun mai devreme, nerăbdătoare să treacă noaptea și să văd ce mi-a ascuns Moșul sub brad și, mai ales, să văd bucuria din ochii celor dragi, atunci când dorințele li se împlinesc.
Chiar am citit de curând o postare pe internet, în care mămicile erau învățate să răspundă la întrebarea „Moșul există?”. În fapt, erau învățate să își ajute copiii să devină ei înșiși Moș Crăciun. Iată ce pași ne spunea mămica să urmăm:
1. Când micuțul împlinește 6-7 ani, planificați o ieșire „la o cafea”. Numai voi doi, ca doi prieteni de aceeași vârstă.
2. Vorbiți. Văd că ai crescut mult în ultimul an. Nu doar că te-ai înălțat, dar și inima îți e mai mare, mai darnică. Apoi poți da câteva exemple prin care să îi arăți de ce crezi că a devenit mai empatic. După care...
În fapt, inima ta a devenit atât de mare, încât ești pregătit să devii chiar tu Moș Crăciun. Probabil ai observat că peste tot Moș Crăciunii sunt oameni ca tine, ca mine, costumați. Și probabil ai și auzit printre prietenii tăi că Moșul nu există. Dar să îți spun un secret: ei spun asta pentru că nu sunt pregătiți să devină Moș Crăciun. Dar tu ești.
Poți continua prin a-l întreba ce reprezintă, în fapt, Moș Crăciun. Adu-l în punctul în care să vadă că este vorba mai mult despre bucuria de a dărui, decât despre cea de a primi.
3. Ajută-l să devină Moșul. Roagă-l să își aleagă o persoană apropiată, gândiți-vă împreună la ceea ce i-ar putea folosi acesteia, mergeți să luați cadoul respectiv, împachetați-l și dăruiți-l în secret. Așa începe, în fapt, magia.
Dar când este cu adevărat momentul potrivit pentru a deveni Moș Crăciun? Deși în postare se spune că la 6-7 ani, noi credem că momentul oportun este acela în care copilul începe să îți pună întrebări. Dacă este îndeajuns de matur încât să caute explicații logice, atunci este pregătit să devină el însuși Moș.
