Cine ar fi crezut acum 20 de ani că vom ajunge să trăim zile în care telefonul, tableta sau televizorul vor avea mai mare importanță în viața noastră mai ceva ca oricare alt membru din familie. Poate mai poți uita să îți suni soția când ai plecat din piață, dar fără telefon nu pleci de-acasă nici în visele cele mai urâte. Sau dacă pleci, ești în stare să te întorci acasă indiferent de ora la care ajungi la birou, de trafic și drumurile care tocmai se asfaltează. Dar, vă spun, nu ai cum să uiți telefonul acasă.
Pleacă copilul de-acasă în excursie, îi dai telefonul ca să poți să-l suni să te asiguri că e totul bine, dar îi dai și tableta că toți copiii au, cum să nu aibă și al tău? Scrisă, rescrisă, nescrisă regula-i regulă.
Se întoarce copilul de la școală și printre subiectele cele mai interesante se găsește și acela în care îți spune că prietenul lui cel mai bun a primit de la părinți sau bunici ultima generație de Iphone sau cu puțin noroc poate chiar Ipad, că e mai scump și e nevoie de un pic mai mult efort financiar. El ce trebuie să facă să primească unul la fel? Că altfel nu mai este văzut bine în grupul de prieteni.
Sau, vii acasă cu încă ceva emailuri de trimis pentru a semna unul dintre cele mai mari contracte de până acum de când te-ai angajat la supercorporația visurilor tale. Sau ai afacerea ta care-ți mănâncă viața mai ceva ca fiu-tu pufuleți în parcul din fața blocului. Copiii îți sar în brațe bucuroși să te revadă. Drept ”răsplata” le dai desene animate pe termen nedeterminat ca să poți finaliza contractului anului.
Aparent, nu e nimic ieșit din comun. Și eu o fac, și tu o faci și vecinul de la doi o face, chiar și colegul de birou cu care nu prea am multe subiecte în comun.
Asta-i epoca digitală, poate cine știe, o să ajungă copilul meu cel mai bun programator în viață, la cum știe să deschidă telefonul la numai 2 ani și să caute filmulețe pe Youtube, n-am nici un dubiu.
Și totuși, unde este limita de ”acum e prea mult” de privit la orice tip de ecran? Cât e indicat să îi lăsăm pe copiii noștri să folosească ecranele și ce facem cu ei atunci când limităm accesul? Cum limităm accesul sau cum avem siguranța că nu privește la lucruri ”interzise” sau ”nepotrivite vârstei”?
►Citeşte şi Cum limitezi timpul la TV sau la tabletă? Regula celor 5 minute nu mai este valabilă
Un nou studiu Open-I Research, realizat pentru Itsy Bitsy şi Orange arată că:
• 63% dintre copiii cu vârste între 0-2 ani stau peste 30 de minute în fața unui ecran electronic, iar 23% dintre aceștia ating pragul de o oră de vizionare
• aproape jumătate dintre copiii de 3-6 ani petrec mai mult de o oră în fața ecranelor
• jumătate dintre copiii de peste 7 ani stau în fața unui ecran electronic mai mult de 2 ore/ zi.
În schimb, majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.
(…)
Cercetătorii spun că fiecare oră petrecută între vârsta de 1 şi 3 ani în faţa ecranului creşte cu 10% probabilitatea apariţiei problemelor de atenţie şi hiperactivitate la vârsta de 7 ani.
De asemenea, studiile indică faptul că, în cazul copiilor, privitul la televizor mai mult de o oră, zilnic, determină instalarea efectului de dependență.
Chiar dacă, aparent, copilul învață o limbă străină sau să recunoască culorile de la o vârstă fragedă, aceste cunoștințe, în timp se vor pierde deoarece învățarea nu s-a produs activ – exersând cu un profesor sau părinte, înțelegând sintaxa sau sensul cuvintelor, ci printr-o experiență virtuală, ca în cazul unui dresaj – receptorul, respectiv copilul, a primit exact informația ce se dorea transmisă, iar creierul a reacționat mecanic și a memorat automat, prin repetiție, aceste informații. Scos din context – să spună o frază în limba străină învățată, să recunoască culorile dintr-o carte sau de pe stradă, copilul nu va mai da același randament.
În plus, este indicat pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului acesta să participe la activități potrivite vârstei lui: cum nu ne așteptăm ca un copil de 10 ani să știe să conducă o mașină, nu ar trebui să ne așteptăm ca un bebeluș de 1 an să știe culorile.
Pentru a minimaliza efectele nedorite ale utilizării ecranelor, se pot menționa câteva posibile soluții:
(…)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
