Oana Moraru, consultant educațional și creator al platformei Vocea Părinților, a povestit pe contul ei de Facebook despre ceea ce este realmente de ajutor în educația unui copil, dând-o exemplu chiar pe fata ei de 21 de ani, care se descurcă singură, pe cont propriu, într-o lume mare, plină de tentații. Paradoxal este că toate aptitudinile formate nu au nicio legătură cu ceea ce se predă la școală, în sistemul educațional din România.
Prima dintre aptitudinile enumerate de Oana este capacitatea de autoreglare emoțională, care se învață prin oglindire și prin modul în care mama își vorbește sieși, de-a lungul primilor 10-12 ani din viață. Consultantul a menționat că nu îți poți feri copilul de suferințe, dar îl poți învăța cum să răspundă acestora și cum să își vorbească sieși.
Simțul aventurii și toleranța la frustrare sunt alte două aptitudini menționate de Oana, explicând că este bine atât să lăsăm copilul să exploreze, să nu îl limităm la fiecare pas, cât și să îl învățăm să piardă și să facă față emoțiilor negative, fără ca noi, părinții, să intervenim ca salvatori.
Citește și Oana Moraru, despre copiii care au mai multe șanse să ajungă bine ca adulți
De asemenea, consultantul vorbește și despre schemele relaționale toxice, despre care spune că ar trebui predate cu același simț de răspundere cu care predăm matematica. “Există definiții și descrieri clare ale tipologiei disfuncționale în relațiile interumane. Copiii trebuie să le recunoască, așa cum învață să cunoască, din grădiniță, emoțiile după jetoane cu fețe umane. Există liste simple cu ce anume reprezintă ”red flag” în relație cu cineva din viața ta, fie că e rudă, prieten, partener.”
Ultima dintre aptitudinile despre care vorbește consultantul este capacitatea de a citi conștient și analitic, extrem de necesară într-o lume în care suntem bombardați de informații contradictorii.
În încheiere, Oana ne sfătuiește pe noi, părinții, să ne mai detașăm puțin de sistemul de notare din România, pentru că, printre atâtea pregătiri și examene, s-ar putea să avem copii de 10, fără sistem intern de autoreglare personală și fără filtre realiste pentru lume. Important este să petrecem cât mai mult timp cu copiii, fără meditații, fără culegeri, fără ceartă, fără împins de la spate și amenințări.
