“Copii mici… probleme mici. Copii mari.. probleme mari”, spune o vorbă din popor. Și, dacă este să ne gândim la frici, se pare că lucrurile stau la fel. Oana Moraru, consultant educațional, a enumerat pe contul personal de Facebook fricile caracteristice copiilor, pe grupe de vârstă:
“2-4 ani:
- frica de oliță;
- frica de întuneric;
- frica de umbre;
- frica de a dormi singur;
- frica de furtună;
- frica de zgomote intense;
5-7 ani:
- frica de íntuneric;
- frica de foc;
- frica de oameni răi;
- frica de respingere;
- frica de doctor;
-frica de insecte sau animale anume;
8-11 ani:
- frica de infractori, fantome, zombies si extratereştri;
- frica de singurătate;
- frica de moarte;
- frica de boală;
- frica de eşec şcolar; de a se face de ruşine;
- frica de respingere;
12- 18 ani:
- frica pentru propria siguranță;
- frica de a nu arăta bine în fața celorlalți;
- frica de a părea nesportiv sau neales în echipă;
- frica de boală, violență şi moartea planetei.
18-20 ani:
- frica de microbi;
- frica de a rămâne fără un acoperiş;
- frica de moarte;
- frica de nereuşită;
- frica de o viață fără sens;
- frica de a deveni adult.
Le-am luat de pe www.anxioustoddlers.com
Pentru că mi s-au părut tare apropiate de ce văd şi eu. Sunt normale.
Şi pentru că am de adăugat următorul fapt anormal:
... nouă, părinților, ne e frică tare de fricile copiilor noştri.”
Revenind la primele rânduri, este important să acordăm fricilor fiecărei etape de vârstă atenția cuvenită: să fim lângă copil, să îi arătăm că îl înțelegem și să îl ajutăm să treacă peste fiecare etapă ținându-l de mănă. Doar pentru că fricile lui par mici, nu înseamnă că și sunt.
Oana Moraru, despre fricile normale ale copiilor, pe fiecare categorie de vârstă
