Cel mai bun lucru care se poate intampla in viata unui om este sa devina parinte. Si daca nu ma credeti nu aveti decat sa faceti copii si sa vedeti cat de frumoasa este viata alaturi de copii.
Exista, din pacate, ideea ca este dificil sa cresti un copil. Fals! Este foarte simplu sa fii un parinte bun. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa accepti sfaturi, sa-ti insusesti obiceiurile bune, sa le aplici si sa ai incredere in potentialul tau de a fi un bun parinte.
Cateva sfaturi, in plus, nu strica niciodata, mai ales ca cele de mai jos iti arata ca este foarte usor sa fii un bun parinte. Cresterea unui copil este o calatorie care necesita angajament, daruire si mai ales perseverenta in aplicarea obiceiurilor bune, fie ca sunt cele legate de alimentatia sanatoasa, fie ca sunt cele legate de educatia si siguranta copilului, fie cele de rutina benefica a vietii de familie.
Scolarul mic face greu fata provocarilor? Nu-l critica, ci inlesneste-i adaptarea. Critica il va face sa devina frustrat si sa aiba accese de furie. O buna solutie este un program foarte riguros si cu sfintenie respectat. Prezenta parintilor in viata copilului este linistitoare si incurajatoare pentru acesta.
Rutina este cea mai buna cale de organizare. Rutina este benefica atunci cand este vorba despre culcare, lectii si programul de joaca. In cazul in care copilul se adapteaza rutinei ceea ce se intampla este mult mai usor de facut, se intampla de cele mai multe ori cu placere si cu participarea tuturor celor implicati.
Una din regulile care fac dintr-un parinte, un adevarat parinte pentru copilul sau, este de a nu-i da un copil tot ceea ce cere.
In teorie este usor, in fapt, greu! Secretul sta in trei pasi simpli. Copilul cere ceva. Nu te grabi sa raspunzi. Gandeste-te daca ceea ce cere ii este sau nu necesar. In felul acesta ceea ce vei decide o sa ramana litera de lege si nu vei fi pus in situatia, extrem de dezavantajoasa, pentru un parinte de a reveni asupra unei decizii deja luate. Daca copilul are nevoie cu adevarat de ceea ce cere, ofera-i, daca nu, refuza-l.
Pasul doi: copilul protesteaza. Aici vine arta parintelui. Explicatia trebuie sa fie simpla, clara, calma si categorica. Explicatia trebuie sa fie pe masura puterii lui de intelegere. Explicatia nu trebuie, niciodata sa contina o promisiune sau o conditionare de genul "Iti iau maine papusa" sau "Daca dormi dupa-amiaza, iti cumpar masina".
Alternativa imediata si pasul trei daca explicatia nu este convingatoare este distragerea atentiei. Cu grija insa, pentru ca asta nu trebuie sa insemne "Nu-ti cumpar masina, dar iti iau o ciocolata pe care te las sa o mananci". Solutia buna este sa ii pui intrebari, si sa-l provoci sa-ti raspunda. "De ce vrei aceasta masina?" sau "De ce nu vrei sa dormi?". Nu uita ca o intrebare este mereu cea mai buna cale prin care copilul poate fi dus pe calea pe care vrei tu. Copilul nu rezista sa nu raspunda si de aici incolo, totul depinde de imaginatia si cheful tau.
Repeta mereu sfaturile bune, chiar daca trebuie sa o faci de mii de ori. In final o sa invete. In categorie repetitiilor necesare intra indemnul de a se spala pe maini, pe dinti, de a manca toate legumele din farfurie, de a trece strada doar prin locul marcat si asa mai departe.
