Prima dată când am mers într-un loc de joacă din Berlin, am rămas uimită. Părinții stăteau laolaltă, își beau liniștiți cafeaua, fără să se uite câtuși de puțin la copiii lor, care se cățărau pe un dragon de lemn de vreo 6 metri, așezat pe o zonă de pământ și piatră. Unde sunt locurile special amenajare cu cauciuc moale, din spumă, să nu se lovească prichindeii? Unde sunt privirile-săgeți ale părinților, care urmăresc pas cu pas să nu se rănească cei mici? “Achtung! Nein!”, m-am plâns eu în germana mea stricată. Curios lucru, gândindu-ne la nemți...
Eram la începutul șederii mele în Germania, iar acum, după aproximativ 5 ani de viață aici, mi-am dat seama că germanii sunt cu totul diferiți de stereotipurile pe care mi le-am format în România, cu privire la felul lor de a fi. Ei nu sunt de partea stricteții, atunci când vine vorba despre copii, ci sunt iubitorii independenței și ai responsabilității. Da, a durat mult până ce mi-am dat seama că în fapt părinții aceia din parc nu își ignorau copiii, ci doar îi tratau cu încredere.
Iată ce m-a mai frapat pe mine, cu privire la modul în care nemții își cresc copiii:
Nu îi forțează să citească – La noi în țară, părinții se ocupă de copii să facă totul precoce. Să învețe culorile din primul an, dacă se poate și în engleză, să numere până la 50 la 2 ani și să citească la 4-5. Ei bine, nu, în Germania această atitudine vizavi de performanețele școlare nu există. Îmi amintesc că educatoarea copilului meu mi-a spus clar să nu îmi mai împing copilul să învețe să citească, pentru că va învăța alături de ceilalți, la momentul potrivit – adică la școală. Grădinița este locul în care înveți prin joc și prin socializare.
Îi încurajează să se joace cu focul – la propriu! – În clasa a doua, am fost informați că micuțul nostru va învăța să se joace cu focul, alături de noi. Altfel spus, trebuia să aprind lumânărele și să fac diverse experimente cu chibritul, alături de cel mic. M-am supus, bineînțeles, și mi-am dat seama că nu am făcut rău deloc! Cu toate acestea, copilul meu a fost singurul din clasă care de Revelion nu a aprins de unul singur artificii. În rest, la ei, e ceva normal...
Își lasă copiii singuri, aproape peste tot – La noi în fața școlilor nu încape un băț de chibrit, atunci când copiii ies și intră de la școală. Și asta pentru că toți părinții își duc și își aduc copilul, preluându-i chiar din buza porții școlii. Ei bine, copiii nemților merg singuri la școală, cu autobuzul, și se întorc la fel. Bine, aici rămâne un pic de discutat despre transportul de la noi, comparativ cu cel de la ei...
Dau petrecere la început de școală – Când vrei să marchezi o începutul unei perioade de bucurie dai petrecere, nu? Ei bine, pentru nemți școala este o mare bucurie, așa că, la început de an, să înceapă petrecerea! Unul dintre prietenii mei nemți chiar mi-a spus, la un moment dat, că ei au trei mai bucurii importante: Einschulung - primul an de școală, Jugendweihe – trecerea la adolescență (se sărbătorește la 14 ani) și nunta. Ei bine, acest Einschulung este petrecerea care marchează primul an de școală și la care copiii primesc cadou un Zuckertute— un con gigant care include de toate pentru primul an, de la ceas la stilouri și chiar bomboane. Deci, bucurie mare să începi școala!
Își scot copiii afară în fiecare zi – O zicală nordică spune ca așa: nu există vreme rea, ci haine nepotrovite. Ei bine, pe acest principiu se bazează și nemții, care își scot copiii afară, în parc, fie că au o săptămână și sunt 0 grade Celsius, fie că au 4-5 ani. Ei știu că așa se întărește sistemul imunitar al unui copil și nu fac altceva decât să îi îmbrace potrivit.
► Citește și Parenting în Țările Nordice: regulile ce ar trebui preluate în lumea întreagă
