Prima zi de şcoală, prima zi de grădiniţă... nu contează, vă spun că peste tot a fost la fel. Momentul este destul de inconfortabil, este ca şi cum ai intra tu într-un colectiv nou. Şi chiar o faci – intri în colectivul părinţilor care îşi duc copilul în aceeaşi clasă cu tine.
Uite care sunt tipologiile pe care le vei întâlni
Părintele care ştie tot
Chiar ştie tot! Ştie de la unde sunt toaletele până la ce fire au toate învăţătoarele. Ştie când are liber directoarea şi când nu poţi sta de vorbă cu ea nici măcar o secundă. Nimic nu este nou pentru el, cel mai probabil mai are deja un copil în ceasta şcoală. Cu siguranţă aceşti părinţi sunt primii care vor deschide gura şi care se vor simţi îndreptăţiţi să aleagă totul.
Părintele care se dă bine
Acesta este părintele care stă imediat în apropierea învăţătoarei şi îşi arata disponibilitatea totală de a-i fi acesteia de ajutor. Are de făcut cumpărături pentru clasă? Sau poate are nevoie să îi scrie o listă. Acest părinte se oferă imediat. Este părintele care vrea neapărat să cucerească bunăvoinţa învăţătoarei.
Părintele depăşit de situaţie
El nu are timp să noteze nimic, este însoţit de câţiva copii care fiecare vrea ceva sau face vreo boacănă în acelaşi timp, lucrurile par să-i fi scăpat cu totul de sub control. Şi, la final, îţi şopteşte – deci care este ideea, ce avem de făcut?
Părintele care documentează
Acest părinte vrea să înregistreze tot. El este cu aparatul în mâna să fotografieze – copilul singur, copilul cu ea, copilul cu alţi copii, copilul cu învăţătoarea, copilul în bancă, copilul la tablă, copilul lângă dulăpiorul său, copilul în faţa şcolii şi tot aşa.
Părintele din gaşcă
În orice colectiv nou există o gaşcă de părinţi care deja se cunosc. Şi o arata perfect şuşotind mereu între ei şi fiind foarte reticenţi în a băga în seamă pe cineva care este în afara grupului.
Părintele emoţionat
Este părintele căruia nu îi vine să creadă că are deja un copil atât de mare, parcă ieri îl scotea pe stradă în cărucior. Şi nici nu îi vine să lase un copil atât de mic să stea atât de departe de el. Dacă i se face dor micuţului? Dar dacă nu i se face deloc dor? Şi lacrimile curg, şterse pe furiş.
Şi mai eşti şi tu, părintele stingher, care te uiţi la lumea din jur şi te întrebi cum te vei înţelege cu toţi aceşti oameni.
