Când noi vedem băltoace, le ocolim. Când copiii văd băltoace, sar în ele cu cea mai mare bucurie. V-ați întrebat vreodată de ce fac acest lucru și dacă trebuie să îi lăsăm să se bucure de această plăcere, în ciudat neplăcerilor pe care ni le cauzează nouă, mămicilor care adoră curățenia?
Dorința copiilor de a sări în băltoace izvorăște din impulsul de a descoperi lumea folosindu-se de simțuri și de activitatea motorie. În acest mod, ei își construiesc propria lume, în funcție de ceea ce descoperă în jur. Sărind în băltoace, întinzându-se pe iarbă, atingând fruzele de pe jos, micuții noștri urcă pe o treaptă mai sus în dobândirea aptitudinilor de a rezolva diverse probleme, de a se focusa și de a se adapta schimbărilor de mediu, precum și de a lua decizii singuri, fără ajutor. În cuvinte mai simple, activitățile din natură îi ajută pe copii să îli dezvolte aptitudinile și cunoștințele.
► Citește și Specialiştii spun: Copiii trebuie să se murdărească și chiar să “mănânce” noroi. Vor fi mai fericiţi şi mai sănătoşi
Una dintre cele mai importante funcții ale creierului este aceea de a strânge, de a procesa și de a interpreta informații din exterior, astfel încât să învățăm să supraviețuim. Pentru a înțelege mai bine acest proces, haideți să ne închipuim o situație de viață și de moarte:
O haită de lupi ne urmărește. Se apropie, se apropie și în mai puțin de 2-3 minute ne vor ataca. Și fix în 2-3 minute am ajunge într-un loc în care am fi în siguranță. Acum, în acest moment, creierul nostru preia puterea și se concetrează în totalitate pe ceea ce facem. Trebuie să gândim cât mai rapid și să luăm cele mai bune soluții într-un timp cât mai scurt. Într-o situație de viață și de moarte contează fiecare pas pe care îl facem, iar supraviețuirea noastră nu depinde decât de cunoștințele pe care am avut timp să le acumulăm până acum. Alergăm tare, tare, până ce în fața noastră, la aproximativ 20 de metri, apar niște crengi tăiate, puse unele peste altele, într-o grămadă cât noi de înaltă. În stânga e prăpastie, în dreapta e o pădure rară. Nu avem altă soluție decât să încercăm ne urcăm pe crengi. În fața unui pericol iminet, creierul nostru procesează informațiile de 7 ori mai rapid decât în mod normal. În circumstanțe normale, durează circa 3 secunde ca un om să alerge 20 de metri. Numai că, în aceste momente, ni se pare o veșnicie să ajungem până la bușteni.
Cum poate creierul nostru să prelucreze astfel informația, în aceste momente? Acest fenomen se numește bullet time (n.r. clipa glonțului) și reprezintă efectul sau impresia vizuală de detașare de timp și spațiu a camerei, față de subiectul vizibil. Caracteristicile sale țin de încetinirea timpului. În fața unei probleme de viață și de moarte, creierul nostru derulează mai multe informații pe secundă decât o face în mod normal, le procesează mult mai rapid și încearcă să găsească cea mi bună soluție în cel mai scurt timp. Este, în fapt, o tehnică de supreviețuire. Mai mult, chiar și amintirile dureroase se înmageazinează în creierul nostru prin mai multe detalii. Cu cât avem mai multe amintiri legate de un anume eveniment, cu atât mai mult credem că a durat acesta. Altfel spus, iluzia dilatării timpului este esențială supraviețuirii.
Numai că, în alergarea noastră către acele crengi, începem să realizăm că ele sunt uscate și se vor rupe cu noi. Auzim deja trosnitul lor sub noi, acum, văzându-le în contrast cu verdele naturii. Deci, nu putem sări pe ele. E momentul să luăm altă decizie și să nu mai pierdem timpul cu crengile.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi știut toate acestea? Probabil ne-am fi suit pe crengi, s-ar fi rupt și ne-ar fi prins haita. Sau poate ne-am fi oprit 3-4 secunde să ne gândim mai bine, secunde care ne-ar fi fost fatale. Una dintre cele mai importante funcții ale creierului, așa cum spuneam, este să primească informații, să le proceseze și să creeze conexiuni între anumite regiuni din cortexul cerebral, astel încât să îl ajute pe copil să se dezvolte din punct de vedere cognitiv.
Sistemul neurologic al unui copil este creat astfel încât să știe către ce să se îndrepte, pentru a se dezvolta. Dacă un copil se distrează învârtindu-se în cerc, este pentru că el are nevoie să se dezvolte în acea direcție. Mișcarea facilitează formarea de noi conexiuni la nivelulul creierului (sinapse), conexiuni care dezvoltă aptitudini motorii, care îl învață să socializeze, să vorbească, să fie creativ, să rezolve probleme diverse.
De aceea, copilul trebuie să meargă în parc, să alerge, să rupă crengi, să se cațere, să se întindă pe iarbă, să sară în băltoace. Sunt experiențe naturale pe care noi, părinții, avem datoria să le încurajăm pentru binele copiilor noștri!
► Citește și 6 obiceiuri aparent enervante ale copiilor, foarte benefice pentru dezvoltarea lor
Sursa foto: Pixabay
