Cum poate să-ți fie frică de copilul tău? Și, mai ales, cum depășești momentul? Iată experiența mămicii-blogger Dina Țarălungă...
Să îi dea Dumnezeu sănătate aceluia ce a inventat conceptul de limite la copii. Revelator, de-a dreptul!
De fiecare dată după un proces de limitare, descopăr noi și noi fețe minunate ale copiilor mei.
De curând, după muuuuuult timp, am descoperit-o pe Beatriz. De care, recunosc, îmi era frică. Asta e cuvântul. FRICĂ de copilul meu.
Povestea pe scurt: Beatriz a venit pe lume într-o familie cu concepte diferite despre cum e să ai un copil. Astfel, a fost mereu o luptă a nervilor și de rezistență. Beatriz a plâns foarte mult, evident in comparație cu frate-su care aproape că nu plânge deloc.
Beatriz a plâns și plânge mult, foarte mult. Am zis că plânge mult, da? Noaptea, ziua, nu înțeleg ce vrea, cere chestii care nu există și totul e un plâns, un urlet și nu știu cum să o ajut. Cel mai greu e în mașină, când plânge și nu știu ce vrea, și plânge câte 20 minute, și abia e ora 9, Andre plânge că îl doare capul, iar eu mă gândesc cu groază la ziua de la birou…
Plâns care până de curând mă panica, mă stresa, mă deprima. De aceea, a avut vreo 3 bone până la 9 luni să stea cu ea pentru că eu nu făceam față psihic. M-am ascuns in muncă. Căci DA, munca la birou e mult mai ușoară decât munca unei mame.
(…)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro!
