Am primit cu bucurie dorința cititoarelor de a scrie propriile povești în paginile Pisicii. Astăzi, temerile și gândurile care o frământă pe Debora la începutul unui nou drum pentru băiețelul ei, care a intrat în clasa pregătitoare. Mai ales că anii de grădiniță nu au tocmai așa cum îi visase pentru copilul ei. Se mai regăsește cineva în povestea Deborei?
Povești de la cititoare. Nu vreau să îi fur copilăria băiatului meu
Băiețelul meu intră în clasa zero. În urmă cu trei ani, când a mers prima oară la grădi, treceam prin aceleași stări. Emoție, confuzie, îngrijorare, teamă. Acum parcă sunt mai puternice. Doamnă nouă, colegi noi, program nou, sistem nou.
Deși am auzit multe despre clasa zero, nimic nu m-a pregătit. Sunt eu acolo, e vorba de copilul meu.
►Citeşte şi Vrem ce-i mai bun pentru copiii noștri. Dar nu vrem, poate, prea mult și uităm de ei?
Am întrebat și eu cunoscuții, colegii despre primul an de școală. Am auzit atâtea păreri, că acum chiar nu știu ce să mai cred.
Unii mi-au spus stai liniştită, va fi bine. Nu se dau teme la clasa zero, este lejer și copilul nu e încărcat. Alţii mi-au spus fix invers. Copiii primesc teme, trebuie sa lucrezi mult acasă, au auxiliare, nu e deloc simplu. Va fi un an greu pentru tine şi copil.
Fiecare şcoală are alt fel de a lucra cu copiii, fiecare învăţător e diferit. La unele şcoli copiii lucrează în plus, folosesc manuale auxiliare, interzise desigur :-), la altele nu. E o întreagă harababură.
În plus, a mai apărut o dilemă. Mulţi din jurul meu au dus deja copiii la judo, karate înot, alții au profesor de limbi străine care vine acasă și face ore cu copilul.
Oare eu nu sunt o mamă bună pentru că nu am căutat nimic din toate astea?
(…)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Foto: Free pik
