Pe măsură ce copiii cresc și devin mai independenți, poate fi mai dificil pentru părinți să știe ce gândesc și simt aceștia. Deși stările adolescenților pot varia de la o secundă la alta, ca o consecință a transformărilor prin care trec, din toate punctele de vedere, e bine să fim atenți la mesajele pe care ei ni le transmit.
Când devin suișurile și coborâșurile normale ale adolescenței un motiv de îngrijorare? Sinuciderea în rândul adolescenților este o problemă gravă și des întâlnită, dar e bine să știm că părinții pot juca un rol important în prevenirea acesteia. Comunicarea deschisă și atenția la semnele de avertizare pot face diferența.
Iată 12 lucruri pe care părinții le pot face pentru a sprijini sănătatea emoțională a copiilor lor și pentru a preveni sinuciderea.
1. Fii deschis la comunicare
Un dialog deschis și onest este esențial. Întreabă copilul cum se simte și ascultă-l cu atenție, fără a-l judeca. Arată-i că îți pasă de starea lui emoțională și că ești disponibil oricând are nevoie să vorbească. Copiii care simt că sunt ascultați și înțeleși au mai multe șanse să se deschidă despre emoțiile lor.
Poate copilul tău are o zi proastă. Totuși, când semnele de probleme de sănătate mintală durează săptămâni întregi, nu presupuneți că este doar o stare de spirit trecătoare.
Studiile arată că 9 din 10 adolescenți care s-au sinucis s-au luptat cu afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia. Dar rețineți: adolescenții care nu au fost diagnosticați cu nicio afecțiune mintală pot fi în continuare expuși riscului. În parte, acest lucru se datorează faptului că pot fi greu de identificat problemele de sănătate mintală la vârste fragede. Ocazional, adolescenții care încearcă să se sinucidă nu au probleme de sănătate mintală subiacente. Dar ei pot da semne că se gândesc să-și pună capăt propriilor vieți.
Scopul tău ar trebui să fie să rămâi calm, alert și gata să vorbești cu adolescentul tău. Nu aștepta să vină la tine. Ați putea începe prin a spune: „Pari trist. Sunt deschis să vorbesc despre asta, pentru că te iubesc și îmi pasă ce se întâmplă cu tine”.
2. Ascultă – chiar și atunci când copilul tău nu vorbește.
Nu fi surprins dacă adolescentul tău se întoarce cu spatele atunci când aduci în discuție subiectul sănătății mintale sau al sinuciderii. Rețineți că, chiar dacă copilul tace la început, acțiunile pot vorbi și mai tare decât cuvintele.
Urmăriți schimbările majore în tiparele de somn, apetitul și activitățile sociale ale copilului. Autoizolarea, în special pentru copiii cărora le place de obicei să iasă cu prietenii sau să participe la activități, poate semnala dificultăți grave.
3. Fii atent la semnele de avertizare și la factorii de risc
Sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul tinerilor între 10 și 24 de ani. Iată câțiva factori de risc de sinucidere de care trebuie să fii conștient:
- Pierderea unei persoane dragi - moarte, divorț, detașare, deportare sau încarcerare
- Bullying (în persoană sau online)
- Discriminare, respingere sau ostilitate din cauza identității de gen sau a orientării sexuale
- Rasismul, discriminarea și inechitățile și factorii de stres conexe
- Stigmatism (convingerea că este greșit sau rușinos să vorbim despre sănătate mintală sau sinucidere)
- A fi martor sau a suferi violență sau abuz domestic
- Instabilitate financiară care provoacă îngrijorare și nesiguranță
- Sinucidere în școala sau grupul lor de prieteni
- Evenimente majore care schimbă viața, cum ar fi o despărțire de un partener, o schimbare a conexiunilor sociale, dezamăgirea academică sau o problemă majoră de sănătate
4. Nu ignora mesajele și nu le cataloga drept drame adolescentine
Nu presupuneți niciodată că exagerează sau că se joacă, dacă spune:
• "Vreau să mor."
• „Nu-mi mai pasă”.
• „Nimic nu contează”.
• „Mă întreb câți oameni ar veni la înmormântarea mea?”
• „Uneori mi-aș dori să pot doar să dorm și să nu mă trezesc niciodată”.
• „Toată lumea ar fi mai bine fără mine”.
• „Nu va trebui să-ți mai faci griji pentru mine”.
Mulți adolescenți care încearcă să se sinucidă le vor comunica asta părinților din timp (deși nu toți o fac). Aceste cuvinte indică o nevoie urgentă de ajutor.
Important: Luați în serios fiecare afirmație despre sinucidere!
Citește și Atenţie! Fraze aparent obişnuite pe care le spun copiii, atunci când vor să transmită că au nevoie de ajutor
5. Răspundeți cu empatie și cu înțelegere.
Când copilul vorbește sau scrie despre sinucidere, vă puteți simți șocat, rănit sau furios. Poate veți simți chiar să negați ceea ce vedeți sau veți simți impulsul să vă certați cu copilul. Aceste sentimente sunt naturale și valabile. Dar este esențial să te concentrezi pe nevoile copilului tău în primul rând.
Scopul tău este sa creezi un spațiu sigur în care adolescentul poate avea încredere că asculți, fără să judeci sau să învinovățești.
În loc să reacționezi astfel:
„E ridicol! ”
„Ai o viață grozavă – de ce i-ai pune capăt?”
”Nu vrei să spui asta”.
„Nu-mi vine să cred ce aud!”
Gestionează-ți propriile sentimente, astfel încât să poți răspunde cu empatie:
„Îmi pare rău că te simți așa – poți să împărtășești puțin mai mult?”
„Se pare că ai dureri extraordinare și nu poți vedea o cale de ieșire”.
„Poate că te întrebi cum de a devenit viața atât de complicată și dificilă.”
„În acest moment, nu ești sigur de răspunsurile la problemele cu care te confrunți”.
„Trebuie să te rănești într-adevăr în interior ca să te gândești să-ți închei viața.”
6. Întreabă direct despre gândurile de sinucidere
Deși poate părea înfricoșător, întrebarea directă despre gândurile de sinucidere nu va „implanta” această idee în mintea copilului. Dimpotrivă, deschiderea discuției despre acest subiect poate arăta copilului că ești dispus să vorbești despre orice și că ești o sursă de sprijin.
7. Limitează accesul la obiecte periculoase
Un pas crucial în prevenirea sinuciderii este reducerea accesului la obiecte care ar putea fi folosite pentru a-și face rău, cum ar fi armele de foc, medicamentele sau substanțele toxice. Păstrează aceste obiecte într-un loc sigur și greu accesibil.
8. Monitorizează mediul online
Rețelele sociale pot fi o sursă de stres sau influență negativă pentru adolescenți. Fii atent la activitatea online a copilului tău și la ce tip de conținut consumă, atât cât poți. Asigură-te că acesta are un echilibru între mediul virtual și viața reală și că este protejat de influențele dăunătoare.
Citește și Dragi părinţi, învăţaţi-vă fetele ce este respectul de sine!
9. Apelează la ajutor profesional
Dacă observi semne de depresie sau gânduri suicidare, nu ezita să apelezi la un specialist. Psihoterapia și consilierea pot ajuta copilul să-și înțeleagă mai bine emoțiile și să găsească metode sănătoase de a le gestiona.
10. Oferă suport constant, nu doar pe moment
Este important să fii acolo nu doar atunci când copilul are o criză, ci în mod constant. Fii un sprijin stabil și pe termen lung, pentru ca acesta să știe că poate conta pe tine oricând are nevoie.
11. Creează un mediu sigur și lipsit de conflicte acasă
Un mediu familial calm și sprijinitor poate reduce stresul și tensiunea emoțională. Încearcă să minimizezi conflictele și tensiunile în familie și să oferi un spațiu sigur în care copilul să se simtă înțeles și acceptat.
12. Informează-te despre resursele de ajutor
Există linii de ajutor și resurse disponibile pentru prevenirea sinuciderii. Oferă-i copilului informații despre aceste resurse și asigură-te că știe cum și unde poate căuta ajutor imediat dacă simte că nu mai poate face față situației.
Prevenirea sinuciderii implică vigilență și sprijin constant din partea părinților. Comunicarea deschisă, educația și accesul la ajutor profesional sunt pași importanți în a proteja adolescenții de riscul sinuciderii. Crearea unui mediu sigur și înțelegător, împreună cu intervenția timpurie, poate face o mare diferență în viața unui copil.
Părinții trebuie să fie atenți la starea emoțională a copiilor lor, să vorbească despre sănătatea mentală și să ceară ajutor atunci când este nevoie.
