Copilul tău sforăie? Dacă da, nu ești singurul părinte în această situație. Cercetătorii au descoperit că 20% dintre copii sforăie uneori, şi între 7% şi 10% sforăie în fiecare noapte. În multe dintre cazuri copiii care sforăie sunt perfect sănătoşi. Cu toate acestea, sforăitul a în jur de 2% dintre copii poate semnala că au probleme de somn sau de respiraţie. Iată ce lămuriri aduce medicul pediatru Mihaela Oros, specialist în somnologie…
Ca şi părinte, dacă suspectezi o problemă de somn sau observi ceva ieşit din comun, trebuie să ceri sfatul unui specialist în somnologie.
Copiii care respiră cu greutate în timpul sforăitului este posibil să sufere de sindromul apneei obstructive în somn (OSAS). Când suferă de OSAS, copiii răsuflă zgomotos sau au tendinţa de sufocare în timpul sforăitului şi pot părea că-şi "pierd răsuflarea". OSAS este descris ca întrerupere a respiraţiei în timpul somnului. Întreruperea este declanşată de obicei atunci când gâtul se îngustează sau chiar se obturează în timpul somnului.
Când sforăitul copilului este de natură gravă?
Specialiştii în somnologie cunosc faptul că există o trecere graduală de la sforăitul obişnuit la sforăitul asociat cu diagnosticul de OSAS. Cel dintâi este un sforăit "normal" şi nu este periculos pentru copii, însă sforăitul din OSAS reprezintă o condiţie care poate avea urmări mai serioase. Copiii cu OSAS pot întâmpina dificultăţi legate de somnul pe timpul nopţii şi pot prezenta probleme comportamentale în timpul zilei. OSAS nediagnosticat poate provoca probleme copiilor la şcoală, creştere întârziată şi chiar insuficientă cardiacă din cauza scăderii nivelului de oxigen în sânge.
Atât băieţii cât şi fetele pot suferi de OSAS, având de obicei în comun unele dintre următoarele simptome:
- Copii dorm într-o poziţie anormală, cu capul înafara patului său rezemaţi pe multe perne
- Sforăitul este puternic şi se manifestă des
- Se opresc din respiraţie în somn în timpul nopţii pentru o scurtă perioadă de timp - urmată de răsuflare zgomotoasă, respiraţie grea sau trezire completă
- Transpira abundent în timpul somnului
- Au probleme la şcoală sau alte probleme de natură comportamentală
- Au un somn neliniştit
- Se trezesc cu greutate deşi somnul ar fi trebuit să fie suficient
- Au dureri de cap în timpul zilei şi mai ales dimineaţa
- Sunt irascibili, agresivi sau pur şi simplu capricioşi
- Adorm sau visează cu ochii deschişi la şcoală sau acasă
- Suferă de tulburare de hiperactivitate şi deficit de atenţie (ADHD)
- Udarea patului (enurezis) care nu este specifică vârstei (mai ales dacă este prezent sforăitul)
Confuzii între ADHD și OSAS
Unele dintre aceste simptome sunt similare cu cele ale copiilor cu ADHD, cum ar fi dificultăţi de concentrare, hiperactivitate şi nervozitate. De fapt, unii copii sunt diagnosticaţi cu ADHD când în realitate ei suferă de OSAS. OSAS poate apărea de asemenea împreună cu ADHD înrăutăţind simptomele ADHD. Dacă ai observat la copilul tău unele dintre simptomele de mai sus, trebuie să discuți cu pediatrul celui mic despre consultarea unui specialist de somn.
►Citește și Probleme de somn la copii: De ce își mișcă picioarele în timp ce dorm?
Ce se întâmplă de fapt atunci când copiilor li se opreşte respiraţia?
Muşchii copiilor sunt mult mai relaxaţi în somn decât în perioadele de veghe, inclusiv muşchii folosiţi în activitatea respiratorie. La unii copii cu OSAS muşchii gâtului se relaxează prea mult împiedicând respiraţia. La alţi copii muşchii se relaxează normal în timpul somnului, însă o deschidere a gâtului redusă faţă de normal permite acestuia să se închidă. În oricare dintre cazuri, atunci când copiii încearcă să respire e ca şi cum încearcă să soarbă o băutură printr-un pai de hârtie înmuiat în apă. La reluarea respiraţiei este posibil să auzi un oftat adânc, fiecare oftat putând să trezească copiii pentru câteva secunde.
Orice provoacă o contractare sau o dilatare a gâtului poate creşte riscul de OSAS la copii. Aceasta include amigdale sau ganglioni măriţi, o anomalie a feţei sau a maxilarului. Apneea în somn este de asemenea întâlnită la copiii cu sindrom Down şi cu alte probleme congenitale care pot afecta sistemul nervos sau structura facială. Alţi factori care cresc riscul de OSAS la copii sunt: rasa afro-americană/etnicitatea, obezitatea, naşterea prematură şi existenţa unui alt membru al familiei cu OSAS.
Alergiile şi "nasul înfundat" pot cauza sforăitul, dar rareori provoacă OSAS. Însă anumite medicamente calmante pot favoriza sforăitul sau respiraţia dificilă în cazul copiilor cu OSAS.
OSAS – diagnostic corect
Pentru a determina dacă copilul tău suferă de OSAS trebuie să vizitaţi un specialist în somnologie care are experință cu copiii. Specialistul înregistrează somnul prichindeilor pentru cel puţin o noapte la domiciliu sau într-un laborator cu ajutorul unui test denumit polisomnografie (PSG). Aceasta este singura metodă pentru a afla dacă cel mic are sindromul apneei obstructive în somn sau doar un sforăit obişnuit.
În timpul somnului, specialistul va plasa senzori sau electrozi pe capul şi corpul copilului pentru a monitoriza tiparele de somn. Specialistul va înregistra de asemenea activitatea cerebrală, mişcarea picioarelor şi a mâinilor, activitatea musculară, bătăile inimii şi tiparele activităţii respiratorii. Aceste monitorizări nu expun copiii la niciun fel de pericol şi nu sunt dureroase.
În majoritatea cazurilor (poate cu excepţia adolescenţilor) părinţii ar trebui să stea cu copiii pe parcursul testului de noapte şi să informeze personalul laboratorului de somn dacă somnul şi respiraţia copiilor din noaptea studiului au fost cele uzuale.
OSAS – tratament
Care sunt opţiunile de tratament?
Intervenţia chirurgicală – În cazul multora dintre copii, cauza OSAS o reprezintă amigdalele sau ganglionii măriţi de aceea medicul va recomanda extragerea lor. Acesta procedura chirurgicală este denumită adenotonsilectomie (îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor şi vegetaţiilor adenoidiene). În cazul în care copilul are o problemă structurală ce cauzează OSAS poate fi recomandată o intervenţie chirurgicală mai specializată.
Uneori intervenţiile chirurgicale pot elimina sforăitul chiar dacă nu vindecă OSAS. Pentru a confirma vindecarea OSAS este posibil să fie nevoie de o a doua PSG, la câteva luni după intervenţie.
Alte tratamente - ventilaţia nazală cu presiune pozitivă continuă (CPAP) este o mască mică care se poartă peste nas în timpul somnului. Masca produce ventilaţie care împiedică gâtul să se închidă în timpul somnului. Este de mare ajutor pentru copii atunci când nu este posibil sau oportun tratamentul chirurgical, sau când intervenţia chirurgicală nu vindecă OSAS.
Schimbarea stilului de viaţă - Dacă specialistul de somn considera că obezitatea contribuie la OSAS în cazul copilului dumneavoastră, poate recomanda scăderea greutăţii printr-o dietă combinată, exerciţiu fizic şi program comportamental. Chiar dacă se folosesc alte tratamente, scăderea greutăţii în cazul unui copil supraponderal cu OSAS trebuie să rămână întotdeauna un obiectiv pe termen lung.
Sursa: somn-copii.ro
