Cele mai frecvente probleme digestive care apar la copii în timpul verii sunt indigestiile, enterocolitele acute şi toxiinfecţiile alimentare. Iată ce recomandări am primit de la medicul pediatru Ana-Maria Bolchiș.
Indigestia (în termini medicali dispepsia) apare în urma consumului unor mese abundente sau bogate în alimente grase, condimentate, prăjeli sau dacă micuţul mănâncă prea repede, cu lăcomie. Simptomele indigestiei includ discomfort în regiunea abdominală superioară, eructaţii (râgâieli), balonare, greaţă şi uneori vărsături.
Enterocolitele acute sunt afecţiuni infecţioase determinate de bacterii, virusuri, paraziţi sau ciuperci. Manifestările obişnuite sunt emisia de scaune numeroase, de consistent scăzută, însoţite sau nu de greaţă, vărsături, dureri abdominale, uneori febră, frisoane, alterarea stării generale.
Toxiinfecţia alimentară are, de obicei, manifestări zgomotoase şi apare în urma consumului de alimente alterate sau contaminate cu bacterii, virusuri, paraziţi. Tabloul clinic cuprinde: scaune diareice (uneori cu sânge), dureri abdominale, vărsături, uneori febră. Simptomele se manifestă, în general, la mai multe persoane care au consumat acelaşi aliment.
►Citește și Diareea la copilul mic: cauze, simptome, tratament
Prevenirea acestor afecţiuni este posibilă prin respectarea regulilor de igienă individuală:
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun înaintea oricărei mese precum şi spălarea corectă pe mâini după fiecare scaun;
- spălarea eficientă a alimentelor care se consuma neprelucrate termic (fructe şi legume);
- spălarea şi dezinfecatrea tacâmurilor, a veselei;
- utilizarea de apă provenită din surse sigure;
- necontaminate sau a apei îmbuteliate.
Pentru prevenirea infecţiilor transmise pe cale alimentară, carnea şi ouăle trebuie preparate termic corespunzător, iar ceea ce rămâne după mese trebuie refrigerat cât mai rapid. Aveţi grijă la sursa de provenienţă şi la modul de depozitare al alimentelor administrate copiilor.
Pe primul plan în tratamentul acestor tulburări digestive este corectarea pierderilor de lichide şi electroliţi. Dacă sunt prezente varstaturile, atunci se indică un repaus alimentar(timp de 2 ore după ultima vărsătura copilul nu va bea şi nu va mânca nimic). Apoi se va iniţia hidratarea treptată cu cantităţi mici de lichide, iniţial câte 5 ml din 5 în 5 minute timp de 3-4 ore, apoi în cantităţi crescute progresiv. Se pot utiliza pentru hidratare apă plată, ceai de mentă neîndulcit sau îndulcit cu glucoză, saruri de rehidratare orală disponibile în farmacii.
Ulterior copilul va primi regim alimentar ce include: pâine prăjită, sticksuri, grisine, supă de zarzavat (morcov, dovlecel, albitura) fără roşii, cartofi, carne de vită sau pui fiartă sau la grătar, brânză dulce de vaci, iaurt, banana bine coaptă, măr copt. Sunt INTERZISE laptele, supă de carne, legumele cu multe fibre, fructele crude (cu excepţia bananei). În cazul sugarilor alimentaţi natural alăptarea nu se întrerupe însă mama trebuie să fie atentă la alimentative. Dieta trebuie menţinută 2-3 zile după dispariţia simptomelor după care se va reveni treptat la alimentaţia anterioară îmbolnăvirii.
În general, enterocolitele au o evoluţie autolimitata în timp, regimul alimentar bogat în lichide şi de protecţie digestivă fiind suficient pentru remisia formelor necomplicate. Sunt situaţii în care este necesară prescrierea de medicamente: antispastice pentru durerile abdominale, antivomitive, probiotice.
Adminstrarea de antibiotice se face numai la recomandarea medicului. Diareea provocată de virusuri nu răspunde la tratementul antibiotic. În plus, utilizarea neraţională a antibioticelor perturba flora normal nepatogena din tubul digestiv sau determina selecţionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice.
O mare atenţie trebuie acordată enterocolitelor sugarilor şi copiilor mici deoarece aceştia se deshidratează mai uşor, fiind astfel predispuşi la forme severe de boală.
Este indicată prezentarea la medic pentru consult în condiţiile în care apar următoarele simptome: episoade frecvente de vărsături sau vărsături cu sânge, diaree severă care durează mai mult de 3 zile, dureri abdominale puternice, febra înaltă, refuzul alimentaţiei şi al hidratării, stare generală alterată, semne de deshidratare (paloare, piele şi mucoase uscate, respiraţie accelerată, somnolenţa, absenţa micţiunilor sau scăderea cantităţii de urină).
