Pentru un părinte, poate fi destul de alarmant să observe că prichindelului lui se transformă parcă peste noapte în adolescent, din cauza pubertăţii precoce. ”De ce se întâmplă asta? Cum îl putem ajuta?” – sunt întrebările pe care părinţii aflaţi în astfel de situaţii le pun cel mai frecvent medicilor.
Dar ce este pubertatea precoce?
Perioada normală pentru apariţia semnelor de pubertate cuprinde, în general, anii 8 – 13 la fete şi 9 -14 la băieţi. În cazul fetelor, atunci când semnele de pubertate (sânii şi părul pubian) apar înainte de 7- 8 ani, iar menarha (prima menstruaţie) înainte de 9 ani, ne confruntăm cu o pubertate precoce. În cazul băieţilor, în schimb, vorbim despre o pubertate precoce înainte de 9 ani.
Conform statisticilor, 1 din 5000 de copii suferă de pubertate precoce.
Pubertatea prococe – Clasificare
Există două tipuri de pubertate precoce: centrală şi periferică (sau pseudopubertate).
Pubertatea precoce centrală este cea mai frecventă şi se caracterizează prin faptul că procesul este identitic cu cel al pubertăţii normale, dar apare mai devreme. Glanda hipofiză începe să secrete hormoni hipofizari sexuali, care stimulează ovarele să producă hormonii, testosteronul şi estrogrenul. Aceştia sunt răspunzători de apariţia semnelor sexuale secundare, cum ar fi dezvoltarea sânilor. În foarte puţine dintre cazuri, pubertatea precoce centrală este cauzată de o afecţiune medicală: tumori cerebrale, traumatisme cerebrale sau de o infecţie la nivelul creierului, ca în cazul meningitelor sau encefalitelor.
Pubertatea precoce periferică sau pseudopubertatea este foarte rară şi se caracterizează prin faptul că hormonii sexuali, în cazul fetiţelor estrogeni, declanşează simptomele; creierul şi glanda pituitară nu sunt implicate. De obicei, este cauzată de o afecţiune localizată la ovare – tumora de ovar, de glandă suprarenală sau de o hipotiroidie severă.
Mai mult decât atât, există şi alte condiţii care pot fi adesea confundate chiar şi de medici cu pubertatea prococe:
Telarche prematură este caracterizată doar de dezvoltarea prematură a sânilor şi poate apărea la fetiţele de doar câţiva anişori. Deşi este îngrijorătoare pentru părinţi, nu ar trebui să fie. Adesea, se rezolvă de la sine. Nu necesită tratament, deşi o evaluare pentru siguranţă este necesară.
Apariţia prematură a părului pubian şi la axilă – Glandele suprarenale (sau adrenale) pot începe să elibereze hormoni prea devreme. Deşi nici această schimbare nu trebuie să fie îngrijorătoare, este necesar un consult.
Pubertatea precoce – Cum se manifestă
În cazul fetelor
- Dezvoltarea sânilor (adesea ca prim semn)
- Apariţia menstruaţiei
În cazul băieţilor
- Creşterea testiculelor şi a penisului.
- Îngroşarea vocii
Pubertatea precoce – Cauze
În majoritatea cazurilor, medicii nu pot spune cu exactitate care sunt cauzele care stau la baza apariţiei pubertăţii. Cu toate acestea, s-a costatat că vinovaţi pot fi:
• Sexul feminin - este de 10 ori mai predispus să prezinte pubertate centrală precoce.
• Factorul genetic. Creşte riscul dacă părinţii şi fraţii au suferit de pubertate precoce.
• Rasa neagră este mai predispusă la pubertate precoce.
• Obezitatea - creşte riscul apariţiei pubertăţii precoce, mai ales la fetiţe. Atunci când grăsimea este în exces poate apărea o secreţie crescută de estrogeni, care favorizează apariţia pubertăţii precoce. Unele studii arată că, cu cât indicele corporal este mai crescut la vârsta de 3 ani, cu atât riscul este mai mare.
• Expunerea copilului sau a mamei, în timpul sarcinii, la chimicale ce conţin estrogeni sau mimează estrogenii. Deşi efectele anumitor substanţe sunt greu de măsurat, mai multe sudii arată că ftalaţii, bisfenolul A (BPA), DDT, dioxina sau compuţii bifenili policloruraţi interferează cu secreţia hormonilor sexuali. De asemenea, prezenţa hormonilor de creştere în anumine produse, ca şi carnea de pasăre, produse lactate, poate fi o cauză a pubertăţii precoce, dar şi a scăderii vârstei de apariţie a primei menstruaţii.
• Nivelul scăzut al vitaminei D.
Pubertatea precoce poate avea drept repercusiuni:
• Statura mică. Deşi la pubertate copilul creşte, încetează să o mai facă odată cu eliberarea hormonilor sexuali. Fără tratament, înălţimea la adult este de doar 1.5 m, în cazul fetelor
• Probleme comportamentale: neîncrederea în sine, dată de diferenţele faţă de ceilalţi, poate avea drept repercusiuni probleme de socializare, dezinteres faţă de şcoală, depresie, tulburări alimentare, consum de alcool sau droguri. Acestea se datorează disconcordanţei între dezvoltarea emoţională şi cea fizică. Copiii se simt ruşinaţi de schimbările fizice pe care le traversează, aşa că se simt diferiţi faţă de colegii lor de aceeiaşi vârstă.
• Debut precoce al vieţii sexuale, deşi nu este obligatoriu să se întâmple în toate cazurile la fel.
• Risc crescut de contactare a unor boli cu transmitere sexuală.
• Stres crescut, pubertatea poate fi o perioadă confuză, chiar şi atunci când apare după 12 ani. Suportul parental este absolut necesar pentru copiii cu pubertate precoce, pentru că ei trebuie educaţi în privinţa schimbărilor care apar.
• Pubertatea preoce pare să fie legată de creşterea riscului de diabet, hipertensiune, boli cardiovasculare şi chiar cancer, în timpul vieţii adulte.
Pubertatea precoce – Ce este important să reţină părinţii
Dacă un părinte suspectează apariţia pubertăţii la copil, trebuie să ajungă cu el la medic, pentru un diagnostic corect. Uneori, semnele iniţiale pot fi înşelătoare. Char dacă fetiţei i s-au dezvoltat sânii mai devreme şi i-a apărut părul pubian, diagnosticul nu este întotdeauna cel de pubertate precoce. În cele mai multe dintre cazuri, tratamentul nu este necesar.
Foto: Free pik
