Cel mai recent raport al Băncii Mondiale arată că din cei aproximativ 12 ani petrecuți pe băncile școlii, 3 ani și 4 luni reprezintă un interval pierdut, în care tinerii nu învață mai nimic. Cum s-a ajuns la această concluzie?
Ca să afle cât de mult învață elevii români la școală, experții de la Banca Mondială au suprapus rezultatele la testările internaționale pentru literatie și științe exacte (la care România participă încă din anul 2000) peste durata perioadei școlare (inclusiv învățământul preșcolar) până la împlinirea vârstei de 18 ani.
"Cel mai mult timp se pierde între ultimii ani ai ciclului gimnazial și liceu. În această perioadă, elevii au de-a face cu integrale, derivate sau tot felul de termeni greoi de care sunt conștienți că nu vor avea nevoie în viitor, deci nu învață aceste concepte. Să fim realiști. Tinerii se focuseaza să învețe doar la cele câteva materii pentru examenele naționale (Evaluarea Națională și Bacalaureatul) pentru că de acestea depind admiterea la liceu, respectiv la facultate. Ceea ce este perfect de înțeles.
Conținutul celor mai multe discipline este mult prea stufos, plictisitor și paralel cu realitatea adolescenților de azi. Este important să realizăm că trebuie să avem un sistem eficient și adecvat nevoilor elevilor, cu profesori bine pregătiți și plătiți în funcție de rezultatele și performanțele muncii. Dacă nu vom rezolva problema raportului dintre calitate și cantitate, nu vom face decât să-i obosim inutil pe elevi. După aceea să nu ne mai mirăm că tinerii români nu știu să vorbească corect sau să înțeleagă textele pe care le citesc, deși au stat ore în șir pe băncile școlii în fiecare zi", spune Ștefan Vlaston, președintele asociației Edu CER, conform adevărul.ro.
Deși programele școlare sunt încărcate și deși cantitatea de materie care ar trebui să fie asimilată este în general mare, rezultatele învățării elevilor români sunt scăzute comparativ cu cele ale colegilor europeni. Se pune accentul foarte mult pe informații teoretice și abstracte și prea puțin pe aplicabilitatea noțiunilor în practică sau pe consolidarea cunoștințelor.
Ce se poate face?
Preşedintele Asociaţiei Edusfera, Tincuţa Apăteanu, spune că pentru a ieşi din acest impas ar putea fi aplicate mai multe soluţii. „În primul rând este necesară regândirea programelor şcolare şi renunţarea la balast, adaptarea acestora la nevoile secolului XXI cu focusare pe dezvoltarea gândirii critice şi creativităţii. Apoi, trebuie transformat modul în care este predată ştiinţă în şcoli, prin includerea transdisciplinarităţii şi a unor metode moderne, interactive, cât şi utilizarea noilor tehnologii. De asemenea, este obligatorie pregătirea iniţială şi pregătirea continuă a cadrelor didactice“, conchide Apăteanu.
