Ştiţi cum este cu rezoluţiile pentru noul an – sunt promisiuni pe care ni le facem ca să încetăm acele comportamente care ne fac rău. Şi, uneori, care fac rău şi celor din jurul nostru. Nu discutăm despre cât reuşim. Aici intenţia contează.
Şi ne-am dori ca şi copiii noştri să îşi facă astfel de liste, personale, de îmbunătăţire.
De exemplu, copilul de 4 ani ar putea avea pe lista următoarele:
În 2017 nu voi mai scrie pe pereţi. Şi nici pe mobilă. Şi nici pe oglindă. Sau pe geam.
Când mă voi duce la culcare chiar mă voi duce la culcare. Nu voi pretinde că mi-e foame. Sau că trebuie să ne batem cu perne. Sau să ne amintim toate cântecele Zurli.
Nu îmi voi mai bate fratele. Pentru că sunt bucuros. Pentru că nu l-am mai văzut de mult. Pentru că am plecat într-o excursie. Pentru că mă plictisesc. Nu îl voi mai bate nici măcar când mă enervează.
Nu voi mai plânge când o vizită s-a terminat. Chiar dacă mi-aş mai dori să stau încă un pic.
Nu voi mai refuza mâncarea. Ba chiar voi încerca feluri noi de mâncare. Cum ar fi fasolea. Care nici măcar nu ştiu cum arată.
Copilul de 6 ani ar putea avea şi el o listă
Nu mă voi mai supăra când timpul de jocuri pe calculator va expira. Mă voi uita la ceas şi voi închide singur, fără să îmi spună cineva.
Voi strânge jucăriile după ce le-am răsfirat strategic în toată casa. Ba poate că voi şterge şi masa după ce am mâncat.
Voi începe să mă spăl singur, fără să aştept să se roage cineva de mine. Similar şi cu îmbrăcatul.
Voi cere să mi se citească în fiecare seară câte o poveste în loc să fug de ea, scăpând în primul refugiu pe care îl găsesc: somnul.
Şi uite aşa realizez că aceste rezoluţii pe care ni le punem noi an de an, chiar dacă nu le ducem la îndeplinire, sunt extraordinare. Fiindcă m-aş bucura extrem de tare să existe astfel de gânduri care să le treacă copiilor mei prin cap.
Chiar, mai ţineţi minte de la ce vârstă aţi început voi să vă puneţi rezoluţii?
