Sunt o mare susţinătoare al cosleeping-ului. La noi s-a potrivit de minune şi datorită lui am avut parte de multe nopţi dormite bine (şi mama şi copil), de mii de momente de drăgălăşenie, de dimineţi pline de bucurie şi de multă linişte. De adormit, am adormit-o mereu eu. Când o alăptam, adormea în braţe şi la sân. Apoi adormea în braţe şi cu timpul a adormit lângă mine.
O culc în camera ei şi în timpul nopţii, oricând simte ea nevoia, vine în pat cu noi. Uneori nu vine deloc. Nu există reguli, nu îi cerem să doarmă în camera ei, i-am lăsat ei libertatea de a face aceste alegeri şi – în mod natural – ea a ales independența.
Cu ceva timp în urmă vă povesteam că unul dintre motivele pentru care mă trezesc devreme e că Natalia adoarme greu seara şi am mult timp pierdut încercând să o adorm, timp în care trag de mine să stau trează. Ce nu am spus atunci e că Natalia adoarme greu şi la prânz şi seară. Veşnic cu scandal, cu foieli nesfârşite, cu rugăminţi şi negocieri. De cele mai multe ori, eu adormeam epuizată înaintea ei.
Programul ei de somn era cam aşa:
*trezirea 7-8
*somn de prânz – aprox. 14.00
*somn de seară – aprox. 22.00 (dar să fiu sinceră, adeseori se întindea spre 23.00)
Mă gândeam chiar să scot somnul de prânz, doar pentru că eram epuizată să mă mai lupt să o adorm, dar m-am oprit doar pentru că – după ce adormea – dormea 2 ore neîntoarsă şi ştiam că încă nu e pregătită… şi bine am făcut.
Într-o seară, după ce am citit n+1 poveşti, după plânsul tradiţional că nu vrea să se culce, săritul prin pat, negocieri şi nervi întinşi la maxim, i-am zis că eu am nevoie să merg la toaletă. Am ieşit din cameră şi am închis uşa după mine. Şi am aşteptat.
În acea seară, în prima, a ieşit de 3 ori din cameră, de control. Nu a plâns, nu m-a cerut înapoi, doar verifica dacă mai suntem acasă. Apoi se întorcea în cameră şi se baga singură în pat. Şi a adormit singură.
A doua seară, uluită de reuşita mea din seara precedentă, am citit împreună o poveste, am învelit-o şi am ieşit. A mai ieşit o dată şi a adormit.
De atunci se culca singură. Mă mai strigă uneori: ba că vrea apă, ba o jucărie anume, dar trecerea a fost foarte lină şi firească. Ba mai mult, de multe ori ea îmi cere să plec.
În continuare, în timpul nopţii, vine sau nu vine cu noi în cameră. Cred că e în funcţie de cum doarme şi ea, dar în continuare nu îi impunem nimic.
De ce vă povestesc asta? Pentru că s-a întâmplat ceva care m-a uimit.
La scurt timp după ce a început să adoarmă singură, a început să îşi modifice singura orele de somn. Astfel, în scurt timp a ajuns la următorul orar:
*trezirea 6.30-7
*somnul de prânz – 12.30
*somnul de seară – 9.00-9.30
La somnul de prânz se băgă în pat fără nici un comentariu, la cel de seară, după ce se cere la somn şi e deja în pijamale mai vrea să tragă de timp, dar nu foarte insistent.
(…)
Citește mai mult pe www.amanicolae.ro!
