Una din amintirile pe care am încercat din răsputeri să le uit datează de pe vremea când Ana avea un picuț peste 2 ani. A fost prima și singura mea experiență cu un neurolog pediatru și nici acum nu îmi e clar de ce am ales să o am. În mintea mea de mamă nebună și speriată – am fost o mamă foarte stresată în primii ani – copilul plângea prea mult. De fapt, cu mintea de acum, realizez că era fix la vârsta la care începea să conștientizeze ce e cu ea. Să aibă dorințe și nevoi, pe care să nu le poată exprima, pentru că nu vorbea ca lumea. Totul, dublat de o personalitate foarte puternică, pe care a avut-o de când s-a născut, ducea la crize lungi de plâns și țipete foarte stridente.
E clar, are copilul ceva, mi-am spus panicată. Să mergem la un neurolog pediatru
Nu mai știu nici cum am găsit-o pe respectiva doctoriță, nici cum o chema. Țin minte doar că avea cabinetul într-un apartament în zona Gării de Nord și consultația a fost în jur de 120 de lei, în 2011.
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
