Mi-a plăcut mult acest titlu. L-am ales într-o după-amiază, când copilașul dormea lângă mine, iar eu reușeam să prind câteva minute de lectură dintr-o carte pentru părinți.
Acolo spunea cum că a educa un copil nu e floare la ureche. Apoi, mi-a venit acest gând.
Că da, e așa ușor să-i facem. E floare la ureche.
Și da, e greu să îi creștem. E ca atunci când căutăm la florăria de la bulevard floare-de-colț. Păi, stai, dragă mamă, dragă domnule tată, că nu-i chiar așa. Tu nu știai că florile-de-colț sunt doar pe munți? Ăia mai înalți, mai semeți și mai aleși?
Tu nu știai că-i nevoie de poteci anevoioase de parcurs pân’ s-ajungi la ele?
Că e nevoie de sudoare, de greutăți ce apasă umerii, de voință, de răbdare, exact așa ca atunci când urci un munte?
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
