Cea mai mare spaima a parintilor atunci cand este vorba despre colectivitati este ca nu cumva copilul lor sa fie supus agresivitatii altor copii. Se poate insa intampla sa afle cu surpriza ca tocmai copilul lor este cel care ii agreseaza pe altii. Exista insa cateva semne care te pot pune in garda.
In primul rand trebuie sa tii cont de faptul ca agresivitatea nu este numai fizica. Ea poate sa fie mai ales una comportamentala. Asta inseamna ca un copil nu se poarta 'urat' numai daca a lovit un alt copil. Agresivitatea poate sa ia si cel mai adesea ia forme mult mai subtile de atat.
1. Agresivitate prin excludere
Una din placerile copiilor este sa faca grupuri: grupul copiilor care se joaca cu excavatoare, grupul fetelor care piaptana parul papusilor, grupul copiilor care joaca fotbal etc.
Este de la sine inteles ca nu toata lumea poate face parte dintr-un grup, altfel si-ar pierde sensul de grup. Pe de alta parte unii copii folosesc aceste grupuri in mod agresiv sicanand pe cei care nu fac parte din grup sau pe cei care si-ar dori si ei sa participe la joaca. Copilul tau tinde sa aiba un comportament agresiv daca oriunde s-ar duce si orice ar face se preocupa in primul rand sa-si construiasca un grup in jurul sau.
2. Agresivitate prin limbaj
Se stie ca vorbitul urat este una din distractiile copiilor si ei adesea repeta cuvinte interzise numai ca sa te vada cat esti de socat. Chiar daca se intampla des, asta nu inseamna ca este si ok. Ce sa spui si cum sa spui este o deprindere sociala care trebuie inteleasa si acceptata. Altfel esti un inadaptat social.
Asa ca atunci cand prinzi pe copilul tau ca vorbeste urat cu altul nu este ok sa te prefaci ca nu ai auzit gandindu-te ca este normal, sunt doar copii. La fel, nu trebuie sa-l lasi pe cel mic sa scape usor. Este posibil ca imediat el sa spuna ceva de genul - 'A...doar am glumit' sau 'Imi pare rau'. Dar trebuie sa il faci sa inteleaga ca asta nu sterge cu buretele fapta.
3. Agresivitate prin control
Unii oameni au atendinta naturala de a incerca sa-i controleze pe altii. Desi in sine nu este neaparat o calitate negativa si ne-am dori ca tocmai copiii nostri sa fie liderii, limite de comportament trebuiesc trasate si aici.
De exemplu controlul prin amenintari nu ar trebui sa fie acceptat. Trebuie sa le explicam copiilor ca nu este in regula sa-i sperie pe alti copii. La fel, ar trebui descurajata si tendinta de a imprastia si aduna 'secrete' despre altii.
Tineti cont si de dorinta de a ti se face mereu pe plac. Este adevarat ca in general copiii nu au rabdare si vor ca tot ce le zboara prin cap sa se intample insa exista reactii si reactii la refuz. Daca aveti un copil care sare calul cu voi din cauza frustrarii ca nu i s-a facut pe plac, exista sanse mari ca la fel sa se manifeste si in cercul de prieteni.
