articol realizat de psihologul Monica Berceanu
Se trăieşte greu cu suferinţa oamenilor în braţe. În cabinetul fiecărui terapeut se plânge. La început. Da, pentru că nimeni nu vine la noi de prea mult bine. De aceea și poveștile mele sunt triste, uneori prea greu de digerat. De aceea și sufletele noastre, ale celor ce-am ales meseria asta, sunt de cele mai multe ori invadate de lacrimi. Pentru că nimeni nu poate rămâne imun la vorbele unui tată îndurerat:
– Monica, abia așteptăm să scăpăm de tine! Ne iartă că suntem atât de duri, dar ăsta e adevărul.
Când auzi asta, întâi simți o durere surdă. Apoi te obișnuiești. Cu timpul înțelegi că oamenii ăștia nu au nimic personal cu tine, ci vor să le fie copilul bine…. Aș spune multe, dar tocmai pentru că poveștile din cabinetul meu nu sunt niciodată fericite la început și știu că niciunul dintre cei care îl citiți pe TATICOOL nu doriți ca al vostru copil să ajungă vreodată la mine, vă scriu azi o ”rețetă” simplă, de făcut o copilărie fericită.
Și cum orice rețetă se compune din pași pe care trebuie să-i urmărim, vă invit în bucătăria mea de suflet, să mă ajutați la pregătit bucuria adevărată. Pentru al vostru copil.
Dragi tătici, căci vouă mă adresez, haideți să facem cea mai dulce copilărie, pornind cu primul ingredient: Regulile.
E greu să reziști lacrimilor puiului tău, e greu să nu cedezi insistențelor lui, prin urmare te înțeleg când nu mai reziști și spui plin de frustrare și de vinovăție: Ok, îl las să mănânce ce vrea, numai să nu-l mai văd că plânge!
(...)
Citeşte mai mult pe taticool.eu
Sursa foto : Free pik
