Aceste nume ciudate si in acelasi timp amuzante descriu, folosind personaje foarte cunoscute din povesti, doua tendinte ale tinerilor pe care noi, ca parinti, ar trebui sa incercam sa le combatem inca de mici. Desigur, nu cu riscul de a strica partea frumoasa a copilariei printr-o agenda prea stricta.
Sindromul Peter Pan
Se refera mai ales la baieti si exprima refuzul de a se maturiza si de a-si asuma responsabilitati, combinat cu o pofta adesea nesabuita de aventura si situatii primejdioase pentru propria persoana.
Peter Pan este un baietel care nu se maturizeaza niciodata si traieste in Tara de Nicaieri, impreuna cu pirati, zane, indieni si uneori si alti copii. El a fost inventat de catre scriitorul scotian J. M. Barrie, in amintirea fratelui sau, mort la 14 ani intr-un accident, si pe care l-a purtat in permanenta in suflet. Ca si personalitate Peter Pan este plin de sine, isi asuma merite pe care nu le are, nu se gandeste niciodata la consecinte, dar, in acelasi timp, isi doreste sa ajute pe ceilalti, mai ales daca asta implica un act de bravura. Pentru el viata va fi mereu o aventura.
Sindromul Peter Pan a aparut in psihologie pentru a explica numarul mare de adulti tineri care inca mai locuiesc cu parintii, desi si-au incheiat studiile. Conform statisticilor, tendinta este generala, in toate tarile dezvoltate, nu numai la noi. Sociologii explica asta prin costul mai mare al vietii, prin faptul ca parintii au devenit mult mai indulgenti fata de copiii lor si in acelasi timp si extrem de protectivi. Tinerii adulti justifica si prin faptul ca, desi au cautat, nu au reusit sa gaseasca un partener de viata satisfacator, ceea ce se poate traduce si prin faptul ca isi doresc o relatie care sa le aduca numai placere, lasand deoparte si responsabilitatile pe care le implica.
Astfel, conform unei statistici facute in Anglia, 1 din 3 barbati cu varsta intre 20 si 34 de ani inca mai traieste in casa parintilor, procentul fiind din ce in ce mai ridicat de la an la an. Si in cazul tinerelor femei creste acest procent, insa ele sunt mai independente - doar una din 5 tinere intre 20 si 34 de ani inca mai traieste cu parintii.
Mai multe despre sindromul Peter Pan puteti citi aici.
Complexul Cenusareasa
Este o stare de spirit care se intalneste mai ales la femei si este caracterizata prin asteptarea printului pe cal alb care sa vina sa o salveze. Astfel, ele refuza sa isi asume responsabilitatea pentru propria persoana si se asteapta ca mereu sa fie cineva care sa aiba grija de ele. Este o atitudine distructiva fata de propria persoana si multe dintre tinerele femei o adopta, uneori fara ca macar sa isi dea seama.
Povestea Cenusaresei o cunoastem cu totii - Cenusareasa avea o viata ingrozitoare, asuprita de toata lumea, pana cand a aparut EL, printul si i-a oferit tot ceea ce si-a dorit vreodata, numai datorita faptului ca exista si este atat de speciala / frumoasa. Ca si in poveste, exista multe fete care nu lupta sa le fie mai bine, ci eventual doar se ingrijesc si ofteaza in asteptarea salvatorului care sa le scape de toate corvoadele.
In acest fel vor ajunge sa puna o mare presiune pe relatia pe care o au, vor avea asteptari extrem de mari de la partener si dezamagiri asemenea si niciodata nu vor considera ca ele pot lupta pentru binele lor sau ca efortul poate fi si altceva decat o corvoada. Adesea, sindromul Cenusareasa le face pe femei sa accepte relatii disfunctionale, intrucat nu gasesc in ele puterea de a le parasi si de a merge mai departe. La o astfel de atitudine se ajunge prin faptul ca femeile sunt constant, inca de mici, laudate numai atunci cand asculta de cei din jur.
Complexul a fost descris pentru prima oara de catre Colette Dowling in cartea 'The Cinderella Complex: Women's Hidden Fear of Independence'' . Mai multe despre asta puteti citi aici.
