articol realizat de psihologul Monica Berceanu
Am primit un mesaj de la o mămică ce ne cere ajutorul pentru a gestiona crizele de furie ale puiului ei, în vârstă de 2 anișori. Îi mulțumesc, în primul rând, pentru deschiderea de a întreba, de a-și recunoaște nervii si emoțiile care o copleșesc când copilul nu încetează să țipe, oricât i-ar explica ea, și îi mulțumesc pentru implicare.
Știu că toată lumea spune: „Dar e normal să fii implicată, doar ești mama lui!”, dar eu nu privesc atât de simplist această afirmație. Pentru că a fi părinte nu e atât de normal cum e să spui „Mi-e sete!” , când ai nevoie de apă.
Să fii părinte înseamnă asumarea unei responsabilități care implică mult mai mult decât a hrăni, a îmbrăca, a duce la școală și a avea grijă să fie sănătos fizic.
►Citeşte şi De ce „Te rog” ar fi diferit de o criză de isterie?
A fi părinte înseamnă mai ales să înveți să îi oferi copilului tău poate exact ce tu nu ai primit când erai copil: dragoste, suport emoțional, răbdare, înțelegere. Și toate acestea duc la sănătate psihică, fără de care orice copil, oricât de bine îngrijit ar fi din punct de vedere fizic, va claca în viața de adult.
Părinții nu cresc un copil, ci cresc copilul care va crește, la rândul său, alte generații. De modul în care ne creștem copiii va depinde modul în care ei își vor crește propriii copii și în care copiii lor își vor crește, la rândul lor, nepoții.
Îți mulțumesc, mămică dragă, pentru că îți pasă! Nu doar de tine însă, ci de toate mamele care trec prin aceeași situație prin care treci tu.
Cum te comporți cu copilul care vrea cu orice preț în parc, deși tu i-ai spus foarte clar NU SE POATE?
(...)
Citeşte mai mult pe taticool.eu
