Tantrumuri? Câââh! Părinții micuților de 2-3 ani s-au săturat de acest cuvânt până peste cap! Și nu doar de cuvânt, ci și de tot ceea ce implică el! Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că tantrumurile sunt normale, reprezentând modul în care cei mici învață să lupte și să învingă sentimentele mari care îi încearcă. Deci, e important să fim alături de ei în această etapă de creștere și să îi ajutăm cum putem noi mai bine.
► Citește și Cum să calmezi rapid tantrumul copilului? Încearcă metoda fast-food
Ce funcționează la alți părinți?
Respirația – Până la 18 luni, dacă făcea un tantrum cât eram acasă îl puneam 1-2 minute în pătuț, timp în care el se liniștea și eu... respiram! Respiram – adică mă linișteam și eu. Funcționa de minune.
Empatia pe primul plan – Empatia era modul prin care învingeam reacțiile explozive. E greu. Creierul lor e atât de slab dezvoltat, încât nu poate procesa informația și nici regla comportamentul așa cum o poate face un adult sau un copil mai mare. Așa că eu făceam în felul următor: nu îi dădeam ce îmi cerea, dar îi spuneam cu voce caldă și blândă că îl înțeleg. Strategia nu funcționa dacă era vorba de un tantrum violent, dar funcționa la foarte multe dintre celelalte.
Validarea emoțiilor – Să vorbești cu cel mic despre ceea ce se întâmplă și despre ceea ce simte îl ajută să își dea seama de unde provin aceste reacții. Mai mult, copilul capătă încredere în tine.
Foarte mulți copii fac tantrumuri pentru că se simt neînțeleși. Mai mult, ei știu că ceea ce simt este prea mult pentru ei și că nu pot face față. Arătându-le că îi auzim și că, mai mult de atât, îi și înțelegem, atenuează mult din intensitatea crizei de nervi. “Aaaa, vrei să te joci cu Tom! Da, te înțeleg, este foarte frumos să te joci cu Tom. Dar întâi trebuie să mâncăm, ca să ai energie, iar apoi te și joci, bine?”
“Iar atunci când tantrumul începe, nu uita că face parte din normalitate. Oh, ești supărată! Văd că ești foarte supărată, de fapt – sunt cuvintele care mă ajută adesea să o duc pe cea mică acolo unde îmi doresc, din punct de vedere comportamental”.
Schimbarea spațiului – Permițându-i copilului să simtă ceea ce simte și dându-i ocazia să lupte cu asta îl poate face învingător în fața tantrumului.
“Înțeleg că ești (nervoasă). Mergi te rog în camera ta. Nu te pedepsesc, doar îți dau șansa să fii în locul în care te poți simți (nervoasă) în siguranță. Țipă, lovește pernele, fă ceea ce simți. Când te calmezi, revino, ok?”
► Citește și 3 schimbări minore din spaţiul casei, care promit să reducă tantrumurile copilului
Iubirea – La mine funcționează să îi spun că o înțeleg, că sunt alături de ea. O mângâi pe spate, o iau în brațe, îi spun că nu e singură și că se poate manifesta cum simte ea. Îi spun că îi înțeleg supărarea, dar doar pentru că simte asta nu va obține ceea ce își dorește. Analizez: i-o fi foame, somn, sete? O fi obosită? Încerc să îi îndeplinesc nevoia și, când se calmează, discutăm despre ceea ce a simțit.
