Testiculul necoborât (sau Criptorhidia) este cea mai frecventă malformație/anormalitate a tractului genito-urinar al baieților. În jur de 3% din băieții născuți la termen se nasc cu testicul necoborat în scrot, procentul fiind undeva la 30% în cazul celor veniți pe lume prematur sau cu greutate mică la naștere. Această anomalie trebuie corectată pentru a preveni complicațiile la vârsta adultă, printre cele mai grave enumerându-se infertilitatea și cancerul testicular.
Cauzele apariției Testiculului Necoborât
Cauzele apariției criptorhidiei nu sunt pe deplin cunoscute, însă specialiștii susțin că poate apărea din cauza unor anomalii produse în timpul dezvoltării fetale, din cauza nașterii premature, a antecedentelor familiale sau a unei greutăți mici la naștere.
Testiculele, organe reproductive masculine se formează în perioada intrauterină în abdomenul fătului, iar înainte de naștere acestea încep să coboare progresiv, traversând canalul inghinal. Astfel, în mod normal, la naștere, testiculele se află în scrot.
Diagnosticare Testicul Necoborât
Testiculul necoborât în scrot se observă, de obicei, la prima examinare a nou-născutului, de către medical peditru. În acest caz, doctorul va recomanda părinților un consult la chirurgie pediatrică unde, ulterior, medicul specialist va stabili poziția ectopică a testiculului prin examenul clinic și ecografie abdominală, care poate fi completată de alte investigații imagistice precum RMN-ul.
Dacă la ecografie și examenul clinic nu se evidențiază testiculul pe traiectul canalului inghinal și se suspicionează poziționarea acestuia în cavitatea abdominală, se poate practica explorarea abdominală laparoscopică.
Cu toate acestea, diagnosticarea se poate face și mai târziu, la un simplu control de rutină efectuat de medicul pediatru.
Este important, însă, să se facă diferența între testicului necoborât și testiculul flotant:
Criptorhidia sau Testicului Coborât presupune existența unui testicul ascuns, un testicul care nu este în scrot și care nici nu coboară în mod spontan în scrot, până la vârsta de 4 luni a copilului. Un testicul ascuns poate fi:
ABSENT - fie este vorba de:
· agenezie testiculară, nu s-a dezvoltat din timpul vieții intrauterine, afecțiune, din fericire, rară
· atrofie secundară după compromiterea vascularizatiei, cel mai frecvent prin torsionarea vaselor care iriga testiculul-răsucirea lor, tot intrauterin
NECOBORAT: testicul care nu a coborât în timpul vieții intrauterine în scrot și care a rămas BLOCAT fie în cavitatea abdominală, fie suprascrotal, fie în canalul inghinal.
TESTICULUL RETRACTIL (sau flotant) este testiculul care nu se găsește în scrot, dar poate fi extrem de ușor coborât de către examinator (medic, părinte etc).
Tratament Testicul Necoborât
Testiculul necoborât poate cauza numeroase complicații, pe termen lung:
-hernie inghinală,
-traumatizarea testiculului (prin torsionare, răsucire),
-infertilitate (sau subfertilitate)
-cancerul testicular.
Tratamentul corect în cazul testiculului necoborat este chirurgical, având drept scop poziționarea corectă a unui testicul sănătos, deci neafectat de complicații, în cavitatea scrotală, unde temperatura locală mai joasă decât cea din organism îl protejează. În trecut, se oferea și tratament hormonal, înaintea intervenției chirurgicale, dar studiile au arătat foarte clar nu doar lipsă de eficiență, ci și efecte adverse.
Momentul intervenției este foarte bine definit: dacă până la 6 luni testiculul nu este coborât în scrot (atenție, nu vorbim de testiculele flotante, retractile, ci de cele care permanent nu sunt în scrot) din acel moment și până la 2 ani este momentul optim de efectuat operația. Studii mai noi afirmă că până când copilul împlinește 1 an este de fapt momentul oportun. Operația este grefată de o reușită de peste 97% în lume, fiind considerată de către medicii chirurgi pediatri o rutină, cu rezultate excelente pe termen lung.
Testiculul retractil sau flotant nu este grefat de aceleași complicații posibile ale testiculului ectopic (necoborat).
Recomandările din literatură spun să fie urmărit anual până în momentul în care se poate stabili cu certitudine statusul final de coborât sau necoborat, care de cele mai multe ori înseamnă momentul pubertății. În majoritatea studiilor retrospective efectuate, într-o treime din cazuri testiculele coboară singure, cealaltă treime rămân flotante. Pe termen lung, testiculele retractile au o șansă în plus de a coborî singure în scrot, fiind în acest fel evitată intervenția chirurgicală. Este important de menționat și faptul că acest status nu crește în nici un fel (și există dovezi) nici riscul de infertilite, nici riscul de malignitate (cancer testicular).
