În urmă cu câteva săptămâni, eu şi soţul meu am trecut printr-o situaţie neobişnuită. Era o după-amiază de duminică şi ne uitam cu bucurie la cei doi copii ai noştri, cum îşi împărţeau jucăriile, cântau şi dansau împreună. E momentul nostru, ne-am spus! Rămăsese o discuţie neîncheiată cu privire la problemele de la locul meu de muncă, aşa că am dat fuga în bucătărie, am făcut un ceai, ne-am aşezat la masă şi am început să vorbim doar noi doi, ca în vremurile în care lumea nu era decât despre noi.
În timp ce îi auzeam pe copii chicotind în camera de lângă, am început să îi spun soţului cât mă tem de ziua următoare, în care trebuie să mi se predea un proiect nou. Cât de obositor şi de stresant a devenit locul de muncă şi cât de mult mi-ar plăcea să facem altceva. Nu au trecut mai mult de 10 minute, că prichindeii au şi intrat în bucătărie. Noi am schimbat brusc subiectul, rămânând cu speranţa că poate mai târziu ne rămân 5 minute pentru noi doi, înainte să ajung la muncă…
► Citeşte şi 85 de lucruri pe care aș vrea ca fata mea să le știe
Imaginaţi-vă cât de suprinsă am fost dimineaţa, când băieţelul meu de 5 ani, îmbrăcat cu pijamalele lui pufoase, a dat iama în camera mea şi a lui tati, chiar în timp ce îmi puneam bijuteriile, şi m-a întrebat cu tristeţe:
- Ţi-e frică să mergi astăzi la muncă, mami?
- Dacă îmi e frică să merg la muncă?! De unde ai scos asta?!
- Te-am auzit cum îi spuneai ieri lui tati că ţi-e frică să mergi astăzi la muncă…
Mda, am spus-o. Dar habar nu aveam că urechile lui mici pot auzi atât bine….
Copiii ascultă întotdeauna.
Discuţia din acea dimineaţă a fost reminderul de care aveam nevoie: copiii ascultă tot timpul; chiar şi când se joacă, se uită la televizor sau se îngână cu somnul.
Aş fi putut spune, din acel moment, că nu voi mai lăsa niciodată garda jos; că nu voi vorbi nimic din ceea ce cred eu că nu au voie copiii să audă, în prezenţa lor. În schimba, am realizat altceva:
Atunci când copiii asistă la conversaţiile de oameni mari, au şansa să înveţe lecţii importante despre viaţa de adult. Le putem explica celor mici de ce apune soarele, dar mai important este să îi învăţăm cum să se bucure de acel apus. Le putem interzice să jignească, dar este mult mai valoros să se arătăm cum trebuie să se desfăşoare sănătos o discuţie în contradictoriu.
► Citeşte şi Cele 8 sfaturi pe care fiecare tată trebuie să le urmeze, pentru a deveni un părinte grozav
Din acel moment, am început să mă documentez şi am aflat că există anumite conversaţii de adulţi la care copiii trebuie să asiste, din când în când, pentru binele lor. Iată despre ce este vorba:
Conversaţiile în care tu şi partenerul aveţi opinii diferite:
În cuplu, discuţiile în contradictoriu nu sunt doar inevitabile, ci si sănătoase. Este imposibil ca doi parteneri să fie de acord în absolut orice problemă, iar dacă astfel de relaţii chiar există, înseamnă că undeva este o problemă (ori unul dintre parteneri nu se implică de ajuns, ori are alte interese). De aceea, este important ca cel mai mic membru al familiei să asiste la discuţiile contradictorii dintre părinţi, în care cei doi îşi exprimă respectuos punctul de vedere, căutând soluţii. Copiii învaţă prin imitaţie, aşa că vor şti foarte bine cum să îşi susţină părerea, atunci când diferă de a celorlalţi.
În schimb, copilul nu trebuie să asiste la discuţiile în care părinţii ţipă unul la altul, se jignesc, îşi vorbesc urât sau adoptă oricare alt tip de comportament ce nu ar trebui să existe între doi părinţi. Poate că noi, părinţii, realizăm ulterior că am vorbit cum şi ce nu trebuia, la nervi, dar copilul nu va pute face diferenţa între comportamentele acceptate social şi cele care trebuie evitate.
Conversaţiile în care vă exprimaţi temerile, luptele
Ne plângem adesea de mirajul perfecţiunii creat pe Facebook, la televizor, în reviste – joburi perfecte, familii perfecte, copii perfecţi. Dar ne-am întrebat vreodată de ce noi le creăm copiilor noştri mirajul perfecţiunii? Încercăm întotdeauna să le ascundem copiilor neplăcerile zilelor, pentru a nu-i speria carecumva, pentru a-i învăţa să creadă într-o lume a basmelor. Dar adevărul este că, indiferent dacă le ascundem sau nu, copiii noştri simt; ştiu când tati este stresat, văd când mama este obosită. Aşa că nu aşteptaţi până tu şi soţul rămâneţi singuri, pentru a discuta despre problemele care vă macină. Povestiţi-i şi copilului despre ce este vorba, în situaţii şi în cuvinte uşor de înţeles. Pentru că, dacă cel mic simte că sunt probleme şi nu i se explică, este posibil ca anxietatea provocată de neştiinţă să fie mai mare ca aceea produsă de înţelegerea situaţiei.
În schimb, sunt anumite probleme de care copilul ar trebui ferit: probleme financiare grave, posibilitatea divorţului sau alte chestiuni similare care îl fac pe copil să se teamă de siguranţa lui. Dacă tu şi tati vă confruntaţi cu astfel de probleme, este recomandat să îi vorbiţi direct copilului, cu sinceritate, cu cele mai frumoase cuvinte şi cu asigurarea că, indiferent de ceea ce se va întâmpla, veţi fi mereu lângă el. În faţa unor astfel de probleme, copilul trebuie să fie calm, nu să se panicheze.
Discuţii în care îi complimentaţi în faţa altor adulţi
Vrei să îi creşti copilului încrederea în sine instantaneu? Lasă-l să audă cum îl lauzi în faţa străinilor. Un singur compliment indirect valorează cât un milion de laude directe.
Dar nu îl lăsa niciodată să audă cum te plângi de el străinilor – Aşa cum complimentele în faţa străinilor sunt mult mai valoroase decât acelea directe, şi criticile indirecte îl afectează mult mai tare decât cele spuse în faţă. Încrederea în sine în va scădea dramatic, copilul se va închide în el şi nu va mai răspunde aşa cum tu şi tati v-aţi dori.
Conversaţii în care tu spui nu
Să spui nu înseamnă că ţi-ai setat nişte limite, nişte priorităţi. Da, să fii mamă înseamnă să poţi face orice, în ochii copilului, dar nu totul – iar micuţul ar face bine să înveţe acest lucru. Mai mult, prin refuzurile tale, copilul va învăţa că nu trebuie să facă întotdeauna ce vor ceilalţi.
Ai grijă, însă, la două aspecte: atunci când refuzi – să îţi argumentezi răspunsul şi să îţi păstrezi punctul de vedere: nu refuzi în faţă şi, în spate, îţi schimbi punctul de vedere. Şi viceversa este valabilă, pentru că dacă tu nu îţi doreşti un lucru şi, totuşi, îl accepţi, copilul va înţelege că este important ca noi să ne străduim să fim pe placul celor din jur, în ciuda dorinţelor noastre.
