Principala ocupatie a unui copil este sa se joace, astfel descopera lumea care il inconjoara si invata sa ii se adapteze.
Treburile casnice fac parte din aceasta lume, mai mult, ele sunt activitati desfasurate de parinti si din acest motiv devin extraordinar de atragatoare pentru micul explorator.
In nici un caz nu cred ca trebuie sa le impunem un program de treburi casnice copiilor, indiferent de varsta, cred insa ca interesul pe care acestia il arata fata de activitatile casnice trebuie incurajat.
Copiii isi dezvolta numeroase indemanari atunci cand incearca sa ne ajute la treburile din casa si in acelasi timp capata incredere in sine cand vad impactul pozitiv pe care ajutorul lor il are asupra vietii noastre.
Si nu in ultimul rand unele treburi casnice reprezinta consecinte naturale ale unor activitati vazute ca in principal distractive (desenat, pictat) si nu e niciodata prea devreme sa ne invatam copiii despre consecinte.
Revenind la copiii de un an si jumatate, din propria mea experienta, nimic nu face mai fericit un copil mic decat sa il implici intr-o activitate pe care tu o desfasori, indiferent care e ea.
Iar daca stai acasa cu copilul este inevitabil sa nu faci o multime de treburi casnice, de dimineata pana seara. Iar dupa parerea mea, e mai usor sa implici copilul in ce faci decat sa il convingi sa se joace singur.
Ce treburi casnice poate face un copil de 18 luni:
1. Sa spele vase. Fiica mea iubeste sa se joace cu apa, robinetul deschis, un burete si cateva castroane de plastic o tin ocupata cat timp eu spal vasele. Da, stropeste cu apa si se uda, iar castroanele ei trebuiesc spalate din nou, dar eu am obtinut 20 de minute de treaba iar copilul a invatat despre proprietatile apei si la final toata lumea e obosita dar fericita.
2. Sa stearga masa/dulapurile/podeaua. Ma amuz singura cat de fericita o face un servetel umed. Ii place sa stearga impreuna cu mine dar nu se da la o parte sa stearga si singura cand o apuca cheful. Da, se mai intampla sa stearga geamurile curate cu servetelul umed si sa lase dare, dar nu prea conteaza, in 5 minute oricum pune mana pe ele si lasa amprente.
Partea mea preferata este ca asa invata practic ca desenatul pe orice altceva decat coala de hartie are drept consecinta naturala stersul. Astfel ca in loc sa ma simt stresta ca iar trebuie sa sterg masa pentru ca copilul a desenat pe langa hartie, ii dau un servetel si curata singura.
3. Pus vesela in dulap. Cand ma vede ca deschid masina de spalat vase apare langa mine dornica sa ajute. Ii deschid sertarele rezervate ei si ii inmanez castroane de plastic si linguri de lemn pe rand iar ea le pune la locul lor. Sunt ordonate aceste sertare? Nu, arata ca dupa o tornada, dar lucrurile din ele sunt curate si oarecum la locul lor iar copilul se simte important, astfel incat nu ma stresez ca totul nu arata perfect.
4. Pus rufe la spalat. Aici e putin mai complicat pentru ca entuziasmul o impiedica pe fiica-mea sa inteleaga ca nu punem haine rosii cu albe, dar daca sunt atenta sa aduc hainele deja sortate si sa o las pe ea sa le puna in masina de spalat, eu reusesc sa adaug detergentul in sertarul masinii fara un bebe care sa traga de mine.
5. Scos cumparaturi din sacosa. Dupa ce ne intoarcem de la cumparaturi, pun sacosele langa frigider si o las pe ea sa ma ajute la scos din sacose si la pus mancare in frigider.
6. Sa adune lucruri de pe podea. De la strans jucarii, pana la cereale scapate pe jos, cer ajutorul copilului pentru tot.
7. Sa puna jucariile la locul lor. Aici e putin mai complicat pentru ca atunci cand sunt prea multe jucarii, copilul se simte coplesit, dar incerc sa o ajut indicand precis cu ce vreau sa ma ajute: "Poti sa pui mingea albastra in cutia cu jucarii?". Daca observ ca nu intelege la ce ma refer merg si ii arat, astfel copilul reuseste sa invente si cuvinte noi pe langa ajutorul la treaba pe care mi-l ofera.
8. Sa ajute la pregatit mancarea. Am ezitat sa pun asta pe lista pentru ca intre noi fie vorba e atat de mult de strans dupa si implica supraveghere constanta astfel ca ar fi mult mai simplu daca nu m-ar ajuta. Dar ei ii place si eu functionez dupa principiul ca nimeni nu s-a nascut invatat astfel incat ocazional o las sa ma ajute la pregatit mancare: sparge oua pentru omleta, amesteca in compozitii, rastoarna castronele cu ingrediente si feliaza banane cu un cutit de plastic, in timp ce eu toc legume.
Ideea e ca atunci cand facem treaba sa gasim o metoda de ca bebelusul sa ne ajute, iar la final sa ii multumim pentru implicarea si entuziasmul de care a dat dovada.
Imi place sa cred ca peste 10 ani, cand fiica mea chiar va putea pune vase la spalat fara probleme, nu va vedea asta ca pe o corvoada, ci ca pe o parte naturala din viata noastra de familie de zi cu zi.
