Anul acesta am dus la gradinita ambii copii, de 3 si 5 ani. Putem spune ca suntem veterani, mai ales ca aceasta este a treia gradinita pe care o incercam, doua de stat si una particulara. Din ce am observat, din ce am aplicat, din ce am vazut ca fac si alti parinti, mi-am propus sa va infatisez cateva idei care este posibil sa ajute, daca acomodarea voastra nu este asa de usoara.
Zilele acestea cand ajungi intr-o gradinita la grupele mici, pentru ca la grupele mari lucrurile se desfasoara mult mai usor, ai impresia ca esti intr-un fel de iad. Mai multi copii plang cat pot ei de tare, incontinuu (am stat jumatate de ora si lucrurile nu s-au potilit in niciun fel in aceasta perioada), cativa incearca sa evadeze, pe holuri sunt cativa parinti care ii tin in brate si incearca sa ii consoleze, dar numai cand se apropie cu ei de usa clasei incep sa plaga si sa se agate disperati. Din fericire, nu am vazut niciun gest de a smulge copiii din bratele parintilor, asa cum am auzit ca se practica in unele locuri.
Pentru parintii disperati, care nu mai stiu ce solutii sa adopte, venim acum cu cateva idei pe care le-ar putea aplica la cateva zile de la inceperea gradinitei
- Stati de vorba cu educatii si povestiti ce anume ii place copilului vostru: care sunt jucariile preferate, daca ii place sa se joace singur, daca vrea sa i se citeasca o carte, daca are nevoie de ajutor ca sa manance sau sa mearga la toaleta, ce anume il enerveaza imediat si ce faceti voi ca sa il calmati. Orice credeti ca poate fi de ajutor.
- Lasati copilul sa ia cu el jucaria preferata. Daca nu are asa ceva, inventati o 'jucarie de gradinita'. Ii spuneti ca aceasta va fi prietenul sau de fiecare data cand este la gradinita, ca poate sa discute cu ea toate problemele pe care le are si ca trebuie sa aiba mare grija ca jucaria sa se distreze si sa fie bine ingrijita cand este afara din casa.
- Incercati sa stati zilnic de vorba cu educatorii, sa aflati ce a facut in fiecare zi. Si nu este vorba numai de informatii de genul - a mancat? a dormit?, ci si de jocurile pe care le-au facut. Puteti incerca sa le continuati acasa, astfel incat copilul sa se simta mai confortabil, pentru ca voi stiti cum isi petrece el ziua.
- Nu minimizati dramele. Poate chiar are o problema reala, nu este vorba numai de faptul ca nu ii place ca este departe de voi. Poate ca are colegi care il bat sau il musca, poate ca nu poate adormi fiindca este obisnuit cu un anumit ritual, poate nu ii place mancarea si moare de foame. Discutati cu educatorii pentru a gasi solutii la ele. Daca nu gasiti luati in calcul sa il mutati la o alta gradinita.
- Nu il duceti la gradinita chiar de la inceputul anului scolar. Atunci sunt foarte multi copii care plang si intr-o astfel de atmosfera este greu sa iti pastrezi o stare de spirit buna. In plus, educatoarele cu greu se pot imparti intre atatea cazuri urgente.
- Daca ii este foarte dor de casa faceti un obiect care sa ii aduca linistea. O idee interesanta mi s-a parut sa ii dati un minialbum cu poze de familie: cu el, cu mama, cu tata, cu bunicii, cu casa, cu jucariile preferate, cu locul din parc unde ii place cel mai mult etc.
- Nu insistati prea mult sa aiba un program dupa gradinita, chiar si daca este vorba despre o iesire in parc. Se poate intampla sa fie atat de obositi de faptul ca au stat in afara casei incat sa nu viseze decat sa ajunga inapoi, in cel mai familiar spatiu. Odata ajunsi acasa nu intrebati sau povestiti prea multe despre gradinita, dati-i sansa sa se deconecteze.
- Desi pare un pic ciudat, copiii care au program lung par sa se obisnuiasca mai usor cu ideea de gradinita decat cei care au program scurt. Asa ca este o varianta care ar merita incercata.
- Faceti tot posibilul ca sa facilitati imprietenirea copilului cu alti colegi mergand undeva impreuna dupa gradinita. Odata ce are prieteni totul devine mai usor.
Si, cel mai important: incercati sa ramaneti voi veseli, ca sa transmiteti copilului incredere si nu panica. Nu il grabiti prea tare sa se desprinda. Mai bine incercati sa gasiti un ritual pe care sa il respectati, la despartire. Multi se opresc din plans dupa ce plecati, asa ca uneori este mai bine ca despartirea sa fie mai rapida. Nu il faceti sa se simta prost pentru ca plange, comparandu-l cu alti copii. Nu este bine nici sa mintiti ca veniti imediat si nici sa plecati pe furis.
Voi aveti trucuri care au mers si pe care ni le-ati putea impartasi?
