O să fiu mereu aici pentru tine. O să te ascult și o să te sprijin. Niciodată nu vei fi singură. Orice are o rezolvare și împreună o s-o găsim. Eu cred în tine. Îmi poți spune orice și nimic din ceea ce faci nu o să te îndepărteze de mine.
Asta îi spun eu Anei cel mai des. Când vine la mine plângând că se simte neînțeleasă, atunci când o rănesc comportamentele celorlalți sau când nu știe dacă modul în care este și se comportă este cel potrivit. Când e copleșită la școală sau când simte că ceea ce i se întâmplă e mai mult decât poate duce.
E greu să crești un copil sensibil, care preia instant emoțiile și stările adulților din jur. Care empatizează cu soarta animalelor vânate sau rănite sau a oamenilor suferinzi. Care se simte mereu împărțit între ce știe și simte că e bine și ce vede la cei din jur, adulți sau copii. Care sesizează când cineva este incorect – trece în față fără să stea la coadă, încalcă o regulă, etc și vrea și el, pentru că e mai ușor să încalci regulile, mai ales dacă scapi fără urmări.
►Citeşte şi Aș vrea să stăm de mână toată viața. Gânduri de mamă
E greu să crești un copil altfel decât ai fi tentat, altfel decât varianta ușoară.
Să nu îl pedepsești, să nu îl ameninți, să nu alegi în locul lui, să nu îl lași să încremenească ore în șir în fața unui ecran, de oricare ar fi el, să nu îl condiționezi. Să îl înveți să fie atent la sentimentele celorlalți, să ceară voie, să spună pardon sau mulțumesc, să nu lovească, dar nici să nu stea stană de piatră atunci când e lovit. Să răspundă cinstit și să își asume propriile alegeri atunci când e întrebat de preferințele lui, chiar dacă asta îi aduce porecle sau hohote de râs.
(…)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
