Uneori, asişti la nişte întâmplări aşa ciudate în parc, în care copii de 2-3 anişori sunt încurajaţi de părinţi să facă nişte lucruri complet nelalocul lor, încât nu ştii, efectiv, ce reacţie să ai.
Ieri, am mers cu băieţii mei în Parcul Carol. Pe platoul care domina parcul se afla Mausoleul, iar noi poposim adesea aici. Copiilor le place mult: celui mic pentru că are suficient spaţiu drept pentru alergat, iar Albert e încântat să vadă tunurile şi să urmărească soldaţii care păzesc monumentul. La câteva ore, are loc schimbarea de gardă şi asta e o treabă tare interesantă pentru ăştia mici.
Din când în când, soldaţii te mai atenţionează că n-ai voie să faci una, alta, gen să urci scările din fata Mausoleului sau să te aşezi pe ele.
-Uite, mami, soldaţii vorbesc! Au voie? Credeam că trebuie să fie stană de piatră. Uite-aşa să stea, ca mine. Vezi? Îmi arata cum e el stană de piatră.
-Da, Albert, ce să zic, cred că nu au voie.
(…)
Citește mai mult pe www.ruxandraluca.ro!
