E tot mai mare băiețelul ăsta mic, ce a venit de undeva din mine. Deși doctorii spun că l-au scos din burta mea și am o cicatrice care stă mărturie, eu tind să cred că totuși s-a născut un pic mai sus, într-un ritm de tic-tac și de bucurie.
E primul om atât de perfect pe care l-am cunoscut vreodată. E precis singurul pe care l-am iubit înainte să-l văd. Și mi se pare tot mai distractiv cum crește, cum uneori mă enervează, doar ca să mă topească imediat de drag și să mă ia cu fiori calde și iubire.
(...)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
