Să trăieşti cu cineva care minte este extrem de dificil. Şi chiar şi numai pentru acest motiv părinţii încearcă să îi înveţe pe copii că nu este în regulă să mintă. Se poate obţine asta? Da, psihologii spun că dacă sunt în mod constant învăţaţi să nu mintă, copiii vor alege să spună adevărul, chiar dacă nu le convine.
În primul rând, de ce mint copiii?
Copiii mint din aceleaşi motive din care mint şi adulţii – ca să scape de o problemă, ca să câştige ceva, ca să impresioneze pe cineva sau ca să protejeze pe cineva, dar și pur şi simplu pentru că li se pare mai politicos decât să spună adevărul.
Uite cum ar trebui, în funcţie de vârsta copilului, să reacţionezi atunci când îl prinzi cu o minciună:
Între 2 şi 4 ani
La această vârstă copii nu ai nici un limbaj prea elaborat şi nici nu disting prea bine între realitate şi închipuire. Ca să nu mai spunem că nu îşi pot regla prea bine emoţiile şi se pot pierde atât de de tare din lucruri atât de mărunte încât să te mintă chiar şi atunci când este cât se poate de evident că o fac.
Primul lucru pe care trebuie să îl faci tu ca părinte este să tratezi situaţia detaşat şi cu oarecare amuzament. Nu are sens să faci din asta o luptă de putere. Dar trebuie să îi spui că nu este frumos să minţi şi că este important să spui adevărul. Ţine lucrurile cât mai simple, nu te încurca în explicaţii. Dă-i copilului şansa să îşi schimbe poziţia, dacă vrea: “Eşti sigur că aşa s-a întâmplat?”
Între 5 şi 8 ani
Este o vârstă la care copiii spun destul de multe minciuni, mai ales atunci când este vorba despre şcoală, teme, profesori. Este posibil să se întâmple aşa pentru că testează să vadă cât de departe pot merge şi să scape. Este posibil să se întâmple şi pentru că presiunea pusă pe ei este mai mare decât pot duce.
În această perioară este foarte important să încerci să detectezi minciunile şi să le scoţi la iveală că atare. De asemenea trebuie să insişti pe cât de important este să nu spui minciuni.
Ai mare grijă şi la modul în care te comporţi tu, pentru că dacă şi tu spui minciuni, din punctul tău de vedere complet nevinovate, şi copilul te vede, pentru el este greu de priceput să înţeleagă ce anume se întâmplă.
Între 9 şi 12 ani
La această vârstă minciunile sunt mai puţine dar, în acelaşi timp, mult mai greu de detectat. Întrucât copiii sunt mult mai consistenţi în minciunile lor şi în acelaşi timp mult mai conştienţi de repercursiunile minciunilor lor. În plus, este posibil să aibă sentimente puternice de vină după ce mint.
Discuţiile despre minciună pot să fie acum mult mai elaborate. Şi, în acelaşi timp, poţi explica de ce uneori este acceptabil, ba chiar recomandabil, din punct de vedere social să minţi – de exemplu atunci când mergi la cineva în vizită şi nu îţi place extraordinar de tare ce mănânci. Este în regulă şi politicos să nu îţi exprimi această părere dacă vrei să mai fii invitat vreodată.
În acelaşi timp încearcă să păstrezi o relaţie cât mai deschisă şi apropiată cu copilul tău. Asta nu înseamnă că nu te va minţi niciodată sau că nu îţi va ascunde lucruri pe care ai vrea să le cunoşti. Însă atunci când te întâlneşti cu aceste situaţii încearcă să vezi lucrurile din punctul de vedere al copilului, asta te va ajuta să ştii cum să reacţionezi la fiecare situaţie în parte.
