Dacă mă vedeți săptămâna asta pe stradă vorbind singură să știți că de la ziua de ieri mi se trage.
Un weekend și-o zi liberă
De mult am învățat că de murit n-o să mor așa de simplu. Nu știu dacă mi se trage de la copilăria fără banane care m-a învățat că oricât de mare-i pofta, dincolo de răbdare apare o piață plină cu de toate sau de la primii ani de mamă în care a trebuit să le învăț pe toate o dată și a doua oară prin metoda clasică: încercare și eroare.
De murit nu mor, că mamele au șapte vieți și una bonus pentru rosé.
Uitasem cum e să fii mamă 24/7. Și-am uitat cum e să fii mamă pentru doi copii în același timp. Nu că nu-i aveam și înainte pe amândoi acasă, doar că timpul împreună era atât de scurt, încât vrând-nevrând încăpeau amândoi, cum puteau, ca două franzele calde cu unt în stomacul meu flămând.
Prima zi de vacanță
– Vreau mingea!
– Eu am luat-o primul!
– Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vreau mingea!
(...)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
