Am fost după rechizite. Recunosc, sunt în stare de șoc. Nu ar trebui, fiindcă nu e ca și cum aș cumpăra prima dată rechizite școlare. Ana trece clasa a II-a, matematic vorbind e al treilea an în sistem, deci ar trebui sa fiu obișnuită. Ei bine, ori am trăit eu cu capul în sac, ori m-a luat valul, dar recunosc că până acum nu am fost atât de surprinso-șocato-revoltată de cât costă să ții un copil în școală.
La clasa pregătitoare și clasa I am mers regulamentar cu listuța după începerea școlii, mai precis după prima ședință, ceea ce vă sfătuiesc să faceți și voi, ca să nu aveți surpriza că luați chestii de care copilul nu are nevoie. Dezavantajul este aglomerația din magazine, produsele epuizate, părinții isterici și necivilizați.
Acum am mers din timp, pentru că am avut deja lista dată de doamna. Eram doar noi la raionul de papetărie, am putut să ne plimbăm în voie și să ne alegem tot ce am vrut.
►Citeşte şi Pregătiri pentru școală. (Cum să) Nu faceți cumpărături inutile
Pentru că ghiozdan luasem deja, când pe beneficiară a lovit-o dragul de unul și nu s- a mai dezlipit de el – ghiozdanul-discotecă, plin de paiete și sclipici, penar avea vreo 3, creioane colorate și carioci la fel, manuale încă nu atacăm subiectul – lista a fost tare subțire. Cu toate astea, nota de plată nu. Sau poate nu mai am eu simțul realității.
(…)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
