Am avut parte de un weekend foarte cald în care toată lumea a ieşit la plimbare lăsând în urma gecile groase şi bluzele cu mânecă lungă.
Am profitat şi noi de soare şi am făcut puţină plajă adhoc timp în care fetele alergau de colo colo. Cineva le-a remarcat vânătăile de pe mâini şi le-a întrebat dacă le doare şi cum s-au lovit.
– Aaa, acum nu ne mai doare, au răspuns ele în cor. Dar n-aţi văzut ce avem pe picioare, au mai strigat în timp ce fugeau după minge.
Au lăsat în urmă câteva persoane foarte îngândurate, care nu ştiau cum să ne abordeze.
– Ştiţi, fac scrimă, de-asta au liniile acelea vinete pe mâini, i-am răspuns colegei de bancă care se uită insistent la mine. Cu tot echipamentul de protecţie, mai scăpa şi câte o lovitură pe lângă.
– Aaa, deci despre asta era vorba, îmi răspunde doamna uşurată. Chiar mă miram că nu păreau vânătăi de la bătaie.
– Dar cum arată vantaile de la bătaie? am întrebat şi eu.
– Ei, nu contează, dar de ce nu aţi ales alt sport pentru ele. De ce nu le daţi la balet? Totuşi, sunt fete, şi să stea aşa cu vânătăile alea pe mâini…
– Să zicem că sunt copii… Iar vânătăile sunt ceva inevitabil pentru nişte copii care se joacă, care aleargă sau care fac sport. Probabil că doar copiii ţinuţi în casă sau pe bancă în parc, nu au vânătăi sau julituri.
Doamna de lângă mine nu m-a contrazis, dar în 10 minute şi-a luat fetiţele îmbrăcate frumos, cu rochiţe cu volane, şi a plecat puţin mai departe, pe o altă bancă.
Aş fi vrut s-o întreb are ea ce făcea când era mică şi ieşea “afară, în faţa blocului”? Oare nu se alerga cu ceilalţi copiii? Oare nu şi-a spart niciodată buza nereuşind să prindă bara de covoare când se juca de-a Nadia Comăneci? Oare nu mergea să fure corcoduşe şi mere verzi de prin grădinile blocurilor? Adică e frumos şi să te joci cu păpuşile, dar nu-i ok să faci doar asta.
Am văzut în parc copii care se joacă fotbal pe tabletă. Sau care îşi hrănesc şi au grijă de animăluţele lor virtuale. Sau care nu au voie la nisip pentru că-şi murdăresc hainele. Sigur, o să-mi spuneţi, ei măcar stau la aer în parc, să nu-i uităm pe cei care stau închişi în casă cu ochii-n televizor.
Cred că noi, adulţii am luat-o puţin razna. Ne protejăm copiii de toate pericolele posibile şi imposibile, încercam să-i creştem într-un glob de sticlă unde să nu-i atingă nimic şi ne imaginăm că facem toate astea pentru ei. Pentru ei plătim atâtea meditaţii la pian, la engleză, franceză şi germană, ca să-şi facă un rost când vor fi mari. Dar întrebarea este: Ce le oferim acum, cât sunt încă mici?
Eu cred totuşi, că vânătăile sunt bune. Un copil julit în ambii genunchi şi pe coate arată că se joacă afară, că aleargă. Ăsta e rostul copiilor, să se joace, să alerge şi să transpire. Să stea nemâncaţi ore în şir pentru că vor să mai facă câteva ture cu rolele sau cu bicicleta. Să vină acasă plini de nisip şi cu unghiile negre şi să fie roşii în obraji pentru că i-a prins soarele. Copiii au nevoie de copilărie iar joaca, parcul, copacii şi vânătăile nu au cum să lipsească din viaţa unui copil fericit.
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro!
