Febra? Iritatii? Apatie? Sunt mamici care se sperie ingrozitor la orice semn de viroza. Si care traiesc in acelasi timp cu prichindeii lor toate suferintele unei boli. Ama Nicolae este una dintre ele si recunoaste ca este un pic prea speriata…
Ieri, cand s-a intors de la gradinita, mi-am dat seama ca e bolnava. Era exuberanta, dar avea o anumita privire, o lucire sticloasa in ochi, prevestitoare de rele. Pana sa o duc la somn, deja se molesise si acuza dureri de gat. Stiam ca e bolnava.
Dupa ce am lasat-o in camera ei sa adoarma, m-am dus sa il schimb pe Robert si sa il adorm si pe el. In timp ce il schimbam am realizat ca imi tremurau mainile.
Am avut noroc pana acum cu copiii si nu au fost bolnavi. Natalia nu a fost racita niciodata pana sa inceapa gradinita (la 3.5 ani) si chiar si dupa intrarea in colectivitate a avut doar viroze usoare, de 2-3 zile. Robert, pana la un an, a facut febra o data, nu stim exact de la ce, dupa 2-3 zile s-a dus si febra si el si-a revenit.
Stiu ca nu e mare lucru. Partea mea rationala stie asta. Partea mea rationala stapaneste undeva la 99% din judecata mea. Eh, cand sunt bolnavi copiii, procentul scade la 0, 0001% si sunt paralizata de anxietate. Sa nu mai vorbesc de ganduri si scenarii.
La febra lui Robi, cand adormea doar la verticala si leganat, am zapacit google-ul cu simptome. Sunt convinsa ca si voi stiti cat de periculos e google-ul cand cauti semne de boala. Eh, nici macar google-ul nu dadea mai mult decat o otita. Pediatra era chiar si mai relaxata.Eu aveam stomacul ghem, mintea incetosata si daca imi permiteam, as fi jelit toata ziua.
As vrea sa fiu ironica cu mine, asa cum sunt de obicei. Sa glumesc cu temerile mele, sa le fac sa dispara. De data asta nu pot. Pentru ca teama aceasta este atat de adanca, de viscerala, incat este ceva mult mai mare decat mine.
Daca va intrebati, nu, nu sunt ipohondra. In ultimul deceniu am ajuns la doctor doar pentru sarcini. Am o sanatate buna.
Totusi, cand vine vorba de copii, pot zice ca am un soi de ipohondrie prin proximitate si orice stranut sau roseata ma sperie dincolo de ratiune.
Norocul meu e ca am mai auzit de mame care simt la fel. Si ma bucur ca nu sunt singura.
In rest, ma intorc la domnisoara mea cu febra si dureri de gat, sa imi frang mainile cand nu ma vede, sa o tin in brate si s-o pup, poate-poate fuge boala de noi.
Citeste mai mult pe www.amanicolae.ro!
