Prima zi de scoala este intotdeauna intampinata in mod festiv de catre copii, cu povesti, cantece si poezii. Am strans pentru voi o colectie de poezii prin care copiii sa isi exprime bucuria ca se vor intalni iar cu scoala si colegii de clasa. Avem cateva poezii si pentru cei care sunt prima oara la scoala.
Sunt elevă-n clasa-ntâi, de Emilia Plugaru
Când umblam la grădiniţă
Eram încă miticuţă.
Azi sunt bucuroasă tare
C-am crescut un pic mai mare.
Tot mai mare o să cresc,
Am să-nvăţ cum să citesc,
Cum să scriu şi să socot –
Toate-toate-am să le pot!
Căci aş vrea să ştiţi, copii:
Sunt elevă-n clasa-ntâi!
Colegi de clasă…, de Emilia Plugaru
În curtea fiecărei şcoli,
Ţinându-se timid de mână,
În zi de toamnă liniştită,
Un pâlc de prichindei se-adună.
În ochii lor sclipesc steluţe
De bucurii nemărginite
Şi cine ştie câte drumuri
De-aici prin lume sunt pornite?
Până mai ieri amici de joacă,
Îi vezi acum porniţi de-acasă.
Vor trece ani, ei vor rămâne
Colegi de şcoală şi de clasă.
Şi vor avea şi alţi prieteni,
Şi alţi colegi, dar n-o să poată
Această minunată zi
S-o uite careva vreodată.
Iar peste vremi când se vor strânge,
Puţini sau mulţi iar împreună,
Vor râde poate şi vor plânge,
Şi se vor ţine iar de mână.
Ca şi acum, în zi de toamnă,
În zi de mare sărbătoare,
Când stau ca puii ocrotiţi
De prima lor învăţătoare…
Am vrea, ştiu bine, uneori,
Să fim ca şi odinioară,
Copii cuminţi şi pe o clipă,
Să ne vedem iar grămăjoară…
S-a sfârşit vacanţa mare, de Emilia Plugaru
Azi la şcoală-i sărbătoare –
S-a sfârşit vacanţa mare,
Clopoţelul vesel sună,
Toţi elevii se adună.
Vin la şcoală mari şi mici
Cu părinţi şi cu bunici,
Iar acei mai mititei
T-a-a-r-e-s dulci şi frumuşei!
Sunt micuţi, dar sunt voinici,
Ia priviţi-i ce mai pici:
Un ghiozdan plin de ştiinţă
Duc în spate – au voinţă!
Vor să-nveţe dintr-o dată
Să citească, să socoată…
Şi noi tot am fost ca ei
Când eram mai mititei.
Prima zi de şcoală, de Petronela Vali Slavu
Din pătucul ei, Adina,
După ce a stins lumina,
Aşteptând ca să adoarmă,
Auzi în curte larmă.
Miaună, sub geam, motanul:
- Miau! Nu mi-aţi văzut ghiozdanul?
O răţuşcă ţipă tare:
- Mac! Nu am ascuţitoare!
Sub şopron, un şoricel,
Îl întreabă pe viţel:
- Tu ţi-ai cumpărat caiete?
Ai lipit şi etichete?
Măgăruşul bosumflat
Rage-n curte, disperat:
- I-ha! Cine e ştrengarul
Care mi-a ascuns penarul?
O purcică durdulie
Face mare gălăgie:
- Îmi lipseşte din penar
Guma şi un liniar!
Iar puicuţa cea moţată
Strigă, tare supărată:
- Terminaţi cu gafele!
Unde-mi sunt agrafele?
Căţeluşa-i agitată,
Uniforma nu-i călcată:
- Când să mă mai pregătesc?
Nici pantofii nu-i găsesc.
Necheză, deodată, mânzul:
- Cred că vă apucă prânzul,
Până să vă pregătiţi.
Hai mai repede! Grăbiţi!
***
Gălăgia s-a sfârşit
Când Adina-a auzit,
Ca prin vis, o voce blândă,
Iubitoare, tremurândă:
- Dacă stau să te privesc,
Milă mi-e să te trezesc.
Haide, draga mamei, scoală!
Azi e prima zi de şcoală.
Ziua cea mare, de Petronela Vali Slavu
„Oglinjoară, oglinjoară,
Am o veste, surioară:
Azi e prima zi de şcoală!”
Zise fata, cu sfială.
Din oglindă, ştrengăreşte,
O elevă îi zâmbeşte.
„Ce se uită-aşa la mine?
Uniforma-mi şade bine,
Păru-i pieptănat frumos…”
Dar un lucru-i curios,
Şi-o frământă o-ntrebare:
„În oglindă, eu sunt, oare?
Sunt de nerecunoscut,
Cât de mare am crescut!”
Chiar de sufletul îi cântă,
Multe gânduri o frământă:
„Cum e şcoala, e frumoasă?
Câţi colegi vom fi în clasă?
E uşor să scrii cu cretă?
Unde-i cheia cea secretă,
Ce deschide o cetate
Cu poveşti nenumărate?
Oare, n-am uitat nimica?
Pot lua şi păpuşica?”
Griji, emoţii, întrebări,
Vis, fiori şi căutări,
Le adună, frumuşel,
Le strecoară-n ghiozdănel
Şi porneşte, cu-ndrăzneală
Şi speranţe, către şcoală.”
Bun venit, de Maria Lovin.
Bun venit
Abecedar!
Auzisem
Doar de tine,
Cum arati
N-aveam habar,
Azi te stiu
Si-mi pare bine.
Ne cunoastem
Asadar,
Eu, Codrut,
Noul scolar,
Nu-s prea mare
Nici prea mic,
Nu-s prea slab
Nici prea voinic,
Dar voi sti
Sa te deschid,
Taina noua
Sa-ti cuprind,
Ca pe-un dar
Sa te pastrez,
Slova sfanta
Sa-ti urmez.
Cantec de bucurie, de Maria Lovin.
Sunt scolar si vrand-nevrand
Mi-a venit dorul sa cant –
Am ghiozdan, abecesar,
Nou-noute. Sunt scolar!
Si pe drumul visului
Merg spre taina scrisului
Si pe drumul povestit
Merg spre taina de citit
Iar pe drumul lung, de zi,
Taina cifrelor voi sti.
Si-oi mai sti in viitor
Taina mare,-a tainelor.
De aceea vrand-nevrand
Eu de bucurie cant.
La scoala cu Topaila, de Ana Maria Grigoras
Topaila, Topaici,
Un pisoi si doi arici
Se gatesc inca de seara
Ca de maine merg la scoala.
Ghiozdanul e pregatit;
Carti au luat pentru citit,
Iar pentru pauza mare
Si-au luat ceva de mancare:
Iepurii un morcovel,
Pisoiul un soricel,
Iara cei doi frati arici
Si-au pus la pachet furnici.
Si s-au dus toti la culcare
Ca maine e o zi mare,
Dar sa vezi, pe cand dormea,
Topaila ce visa:
Se facea ca in ghiozdan
Iese-un morcov nazdravan
Ce-i spuse:'-Cat ai clipi
Te-nvat sa citesti , sa scrii!
La scoala nu te mai duci
Din mine daca-o sa musti!'
'-Uraaaaaaaa!' zise bucuros
Si morcovul tot a ros.
Dimineata,Topaici,
Pisoiul,cei doi arici
Erau gata de plecare
Cu ghiozdanele-n spinare.
-Topaila, hai la scoala!
Hai , ca-ntarzii prima oara!
-Lasa , frate Topaici,
Ca eu voi ramane- aici!
Stiu deja ca sa citesc,
Sa scriu si sa socotesc,
Ca azi-noapte-un morcovel
M-a lasat sa musc din el!
-Asta nu-i adevarat!
Nu-ti dai seama?Ai visat!
-Ba nu ! O sa demonstrez
Ca ce spun nu inventez!
-Bine , hai cu noi la scoala
Sa vedem cine se-nsala!
Si-au pornit incetisor
Spre scoala de la izvor.
In scurt timp , gata-au ajuns.
Cartile pe banca-au pus
Si-o-asteptau cu nerabdare
Pe doamna invatatoare.
Cand clopotelu-a sunat,
Doamna-n clasa a intrat.
Mai intai s-a prezentat
Si catalogu-a strigat.
Apoi, pentru fiecare,
A avut o intrebare,
Ca sa vada la-nceput
Fiecare ce-a stiut.
Cand Topaila-a urmat,
Doamna n-a mai apucat
Sa-l intrebe mai nimic,
Ca el iute a grait:
-Astazi am venit aici
Sa-i arat lui Topaici
Ca stiu deja sa citesc,
Sa scriu si sa socotesc.
Si fara sa se gandeasca
Lua o carte sa citeasca,
Dar cand se uita in ea
Doar puncte negre vedea.
-Astea parca sunt furnici!
-Unde? striga un arici...
-Chiar aici, pe-aceste foi
Parca-a fi un musuroi!
Si ariciul , curios,
De fapt , mai mult pofticios,
A luat cartea si-o privi,
Insa brusc in ras pufni.
-Nu-s furnici, sunt litere
Ca in toate cartile.
Vezi ca te-ai facut de ras?
Ai visat , cum noi ti-am spus!
Toti au ras de Topaila
In hohote si fara mila,
Iar el , foarte necajit,
De la scoala a fugit.
-De prieteni mi-e rusine!
Or sa rada mult de mine!
Mai bine sa ma grabesc
Alt culcus sa imi gasesc.
Si mergand spre poienita
Se-ntalni c-o veverita:
-De ce esti tu suparat?
Veverita l-a-ntrebat.
-Cum sa nu fiu necajit!...
Dac-ai stii ce am patit...
M-am facut rau de ocara
In prima mea zi de scoala.
-Nu te cred! Poate gresesti!
Hai , te rog, sa-mi povestesti,
Ca eu n-o sa rad de tine
Si-o sa vezi ca v-a fi bine.
-Am vazut ca m-a-nvatat
Un morcovel fermecat,
Ce in vis mi-a aparut,
Tot ce era de stiut.
Recunosc , m-am inselat!
Morcovul ce l-am mancat
Nu era chiar fermecat,
Dar parea adevarat.
-Haide , fii increzator!
Iti voi fi de ajutor
Sa treci peste acea rusine.
Nu mai plange!...Hai cu mine!
La casuta din artar
Am un mic Abecedar
Si, de vei fi silitor,
O sa-nveti foarte usor.
Nu-ti prea vine sa ma crezi?
Iti spun sincer , nu visezi!
Sa nu-ti fie cu mirare,
Si eu sunt invatatoare!
Trei zile din zori in seara,
Topaila , ca la scoala,
Alfabetu-a invatat
Si tare s-a bucurat.
-Cred ca azi esti pregatit,
Mergi la scoala linistit!
La citit te descurci bine,
N-or sa mai rada de tine!
In acest timp, Topaici,
Pisoiul si-acei arici
Prin padure-l cautau
Si ingrijorati erau.
-Oare ce i s-a-ntamplat?
-Poate-un urs l-o fi mancat!...
Pe cand il plangeau de mila,
Iata-l vad pe Topaila
Venind sprinten pe carare
Si urland in gura mare:
-Sa citesc am invatat!!!!!
-Off! zic ei.Iar ai visat!
-Nu! Acum i-adevarat!
Veverita m-a-nvatat
Chiar acolo in artar
Dupa-al ei Abecedar.
Sa vedeti ca n-am mintit,
Dati-mi ceva de citit.
-Uite! zice un arici,
Cartea mea e chiar aici.
Atunci, vesel, Topaila
A dat fila dupa fila
Si-a citit cu voce tare
Spre a lor mare mirare.
- Bravo! Nemaipomenit!
Striga Topaici uimit.
Te rugam mult sa ne ierti
Ca am fost asa nedrepti!
- V-am iertat de la-nceput
Am fost mult prea increzut!
Insa am aflat ceva:
Nimic nu vei invata
Daca nu te straduiesti!
Si atunci cand o sa cresti,
De muncesti cu-adevarat,
Poti sa ai tot ce-ai visat.
