Ştiu… nu făceai decât conversaţie… oricum, ai pus o întrebare comună, pe care majoritatea oamenilor fără copii le-o adresează celor care au unul, poate doi: “Când mai faceţi un copil?”
Trebuie să îţi spun că… nu mai facem!
Cu alte cuvinte, ai întrebat chiar: “când veţi începe, tu şi soţul tău, să faceţi sex neprotejat?” Bine, poate în mod normal nu asta ai vrut să ştii, dar ai întrebat acelaşi lucru, numai că privit din alt unghi.
Nu ştiu, spun eu de obicei.
Dar ce nu spun este că deja l-am purtat în pântece pe bebe numărul 2 şi el… el nu a mai venit!
Chiar şi pe bebe 3… Şi el a făcut acelaşi lucru…
Nu îţi spun că i-am pierdut pe amândoi, în ultimul an. Nu îţi spun cum i-am pierdut. Îţi spun doar că Nu ştiu.. Totul a început cu o sângerare uşoară - credeam eu normală. Apoi uşor s-atransformat în râuri de sânge. Mi s-a scurs pe picioare, a atins gresia din baie şi covorul cel alb, pufos. Nu ştiam cum să mă mai acopăr, ce să fac…
Fetiţa mea de doi anişori a intrat în baie, s-a uitat cu ochiţorii ei mari la mine şi a spus: Mami face mizerie…
Da, iubita mea, mami face mizerie, i-am răspuns cu un nod în gât. Nu pot să îţi spun cât de greu mi-a fost să zâmbesc, în acel moment. Dar am făcut-o, pentru că trebuia…
Nu pot să îţi spun ce am simţit stând pe holurile spitalului, lângă o femeie gravidă în 6 săptămâni, care mi se plângea de mama-focului de greţurile ei. Îmi venea să o prind de mâini, să o zgudui bine şi să îi reamintesc cât este de fericită şi de norocoasă!
Nu pot să îţi spun cât de tare m-a durut tăcerea medicului, când mă consulta. Ochii lui îmi spuneau că nu mai bate nicio inimă…
După avort, mi-am petrecut următoarele săptămâni scufundându-mă în cafea şi în alcool. Nu am fost niciodată o vicioasă, dar am avut atât de multă grijă de mine, atunci când am ştiut că port în pântec un suflet, încât după pierderi nu ştiam cum altfel să mă răzbun pe ceea ce mi se întâmplă.
Nu pot să îţi spun cât de tare am suferit, aflând că ceea ce mi s-a întâmplat nu este ceva comun, că rare sunt cazurile în care poţi suferi două avorturi spontane consecutiv. Numai 2 femei dintr-o sută trec prin asta… Iar eu am fost una…
Iar acum… acum nu ştiu dacă aş supravieţui unei noi sarcini.
Nu îmi fac griji despre sângere în sine – pentru că aş supravieţui acestei mizerii. Îmi e temă şi să mă gândesc la faptul că timp de nouă luni mă voi duce la toaletă cu frica de a afla că mi-am pierdut, din nou, copilul. Starea mea de sănătate este mult prea fragilă pentru a suporta orice durere, oricât de mică, ştiind că fătul din mine ar putea fi afectat. Încă o pierdere m-ar distruge pe viaţă.
Aşa că nu, ca să îţi răspund la întrebare, nu mai facem un copil! Cel puţin, nu acum. Nu vreau să aud glume despre faptul că voi îmbătrâni şi va fi prea târziu şi nici că fetiţa mea ar fi o soră mai are grozavă. Sunt mai mult decât conştienţă de timpul care ne-a rămas şi de nevoile familiei mele.
Aşa că e rog, nu mă mai întreba când fac al doilea copil!
Citeşte şi Nu, nu este ’doar o sarcină pierdută’. Niciodată
Sursa foto: pexels
